Editura Global Info / Literatură

Grigore Alexandrescu

Adio

Pocit, faimos proconsol, model de tiranie
Cuplită fie calea pe care ai plecat!
Cu apa consacrată prin somnul de vecie
Vom curăţi pământul ce tu ai întinat.

Schelet fantasmagoric, fiinţă infernală!
Geroasa, trista-ţi climă ea încă n-a produs
Jiganie mai crudă, o iazmă mai fatală,
De când soarele seara se pleacă la apus.

Dator este Românul a sa recunoştinţă
Monarhului ce ţara cu tine înzestră,
Căci zelul tău sălbatic, fanatica-ţi silinţă
De graţia robiei pe robi chiar desgustă.

Căci mulţi, care-mprejuru-ţi cerşau a ta rânjire,
Vrăjmaşi ai libertăţii, ce binele nu-l vor,
Născuţi erau să fie cu tine în unire,
De nu umileai, crude, şi chiar baseţea lor.

Tiran omeopatic, cum nu des se găseşte,
Otrava prin otravă în noi ai vindecat,
O naţie întreagă prin mine-ţi mulţumeşte
Şi te proclam din parte-i al ţării Ipocrat.

A! Dacă vom ajunge la ţinta mult visată,
De voi trăi atuncea (şi-mi place să o crez),
Tu vei avea, fii sigur, o statuă bogată,
Al cării bust cu lanţuri eu am să-l decorez.

În jocul lor, copiii o vor scuipa în faţă;
Şi când vreunui gîde vom da numele tău,
Acel om se va crede nevrednic de viaţă,
Pierdut din omenire, bătut de Dumnezeu.

Aşa, când toamna rodul s-a copt în vii, grădină,
Ţăranul ce se teme de hoţii zburători,
Pe ramură înaltă expune la lumină
Scheletul coţofenei, cadavrul unei ciori.

Spectacolul goneşte jivine răpitoare,
De lacoma lor ceată ogorul e ferit.
Ţăranu-atunci profită d-a feţei lui sudoare.
E veselă natura şi omul mulţumit.

Adio! lung adio! şi fără revedere,
Departe, mult departe te du din ţara mea!
Pustiul Siberiei te-aşteaptă cu plăcere.
Pământul să te-nghită şi dracul să te ia!

1863

TE-AR MAI PUTEA INTERESA