Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Grigore Alexandrescu

    Cimitirul

    Peşteră-ntunecată, azil al pocăinţei,
    Unde omeneşti fumuri ca fumurile pier,
    Unde eroii credinţei
    Au murit pentru lume ca să trăiască-n cer!

    Tu care ai fost martor l-atâtea rugăminte
    Ce se şopteau în umbra şi în răcoarea ta,
    Când inima fierbinte
    Viaţa de vecie în lacrimi o căta,

    Dacă bolţile tale, ce nu pot fi pătrunse
    De omeneşti suspinuri, de-al patimilor vânt,
    Duc sufletul prin locuri şi prin cărări ascunse,
    Departe de pământ,

    Iată cumplita spaimă, ce în sânu-mi aprinse
    Urâcioasa privire a foştilor părinţi
    Şi altarul de piatră, pe care stau întinse
    Mădulare de sfinţi.

    Fioroasa răceală ce-nsuflă-a ta vedere,
    Veşnicului întuneric aicea domnitor,
    Şi grozava tăcere
    Arăt umbrele morţii ce printre oase zbor!

    Îmi pare că mă aflu în locuinţ-adâncă
    A unei groaznici iesme, ce sângiuri o hrănesc;
    Şi care de o stâncă,
    Pe călător sfărâmă c-un zâmbet sătănesc,

    Sau în pădurea-aceea, în care mai-nainte,
    Druizii cei sălbatici jertfeau pe osândiţi,
    Când, setoşi de omoruri, treceau de puteri sfinte
    Stejarii-mbătrâniţi!

    Aici cu toate-acestea religia vorbeşte
    Celor ce vor s-asculte cuvântul lui Hristos:
    Groaza cu-ncetul piere, şi omul întâlneşte
    Poveţe de folos.

    Vicleanul îşi dezbracă aici ipocrisia;
    Acel căit se-mpacă cu ceru-ntărâtat;
    Aici fapta cea bună visează veşnicia
    Ş-aşteaptă nencetat.

    Şi omul care crede, şi omul ce aşteaptă
    De-o sfântă mângâiere în veci e însoţit;
    Pacea va fi cu dânsul; el va lua răsplată,
    Căci a nădăjduit.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA