Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Grigore Alexandrescu

    Dreptatea leului

     Leul, de multă vreme, rîdicase oştire,
    Să se bată cu riga ce se numea Pardos;
    Căci era între dînşii o veche prigonire,
    Şi gîlcevire mare, pentru un mic folos.
     Vrea, adică, să ştie
     Cui mai mult se cuvine
     Să ţie pentru sine
     Un petec de cîmpie
    Şi un colţ de pădure, de tot nensemnător,
    Ce despărţea ţinutul şi staturile lor
    Acum sînge mult curse, şi multe luni trecură,
     Făr-a se putea şti
     Cine va birui.
     Elefantul năsos,
     Şi bivolul pieptos,
     Cu lupul coadă-lungă
     Multe izbînzi făcură.
    Fieşcare tulpină era plină de sînge.
    Ici se vedea un taur jumătate mîncat;
    Lîngă el un tovarăş ce zbiară şi îl plînge;
    Colo, un porc sălbatec fără două picioare;
    Şi mai la vale, vulpea se tăvăleşte, moare,
    Oftînd după curcanii ce încă i-au scăpat!
    Iar mai vrednic de jale era viteazul urs,
    De două coarne groase în inimă pătruns.
    Leul, văzînd că lupta nu se mai isprăveşte,
    Trimise la maimuţă, vestită vrăjitoare,
    Ce spun că ştia multe, şi că proorocea
    Întîmplările toate, după ce se trecea;
    Trimise, zic, la dînsa să-i facă întrebare,
    Cum poate să ajungă sfîrşitul ce doreşte.
    Ea se puse pe gînduri, tuşi, apoi răspunse,
    Rozînd cu mulţumire darurile aduse:
    „Ca să poată-mpăratu lesne să biruiască,
     Trebuie să jertfească
    Pe acel ce în oaste e decît toţi mai tare,
    Mai vestit în războaie, mai vrednic şi mai mare.“
    Auzind astea leul strînse a sa oştire:
    „Lighioanelor! zise, viu să vă dau de ştire
    Că astăzi din noi unul trebuie să murim:
    Aşa va proorocul. Rămîne-acum să ştim
     Cine este mai tare.
    Cît pentru mine unul, cum vreţi… dar mi se pare
    Că nu prea sînt puternic, căci pătimesc de tuse.“
    Vulpea era aproape: „Ce-are a face! răspunse,
     Înălţimea ta eşti
     Oricît de slab pofteşti.“
     — „Dar şi puterea noastră
     E îndestul de proastă“,
    Strigară tigrii, urşii, şi cu un cuvînt toate
    Lighioanele-acelea ce erau mai colţate.
    „Nu rămîne-ndoială“, le răspunse-mpăratul.
    Iepurile, sărmanu — crez că-l trăgea păcatul,
     Sau păcate mai multe
     De moşii lui făcute —
    Veni să-şi dea părerea. Dar toţi, cît îl zăriră,
     Asupră-i năvăliră.
    „Ia vedeţi-l! strigară. Cu bună-ncredinţare
     El este cel mai tare!
    S-ascundea urecheatul, şi nu-i plăcea să moară
    Ca să ne facă nouă biruinţa uşoară!
    Pe el, copii! Luaţi-l: el are să-mplinească
    Ce ne-a zis proorocul din porunca cerească!“
     Cîinii atunci săriră
     Şi-n grab ţi-l jupuiră.
    Se află vreo ţară, unde l-aşa-ntîmplare
    Să se jertfească leul? Nici una, mi se pare.
    Nu ştiu cum se urmează, nu pricep cum se poate,
    Dar văz că cei puternici oriunde au dreptate.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA