Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Grigore Alexandrescu

    Inima mea e tristă

    Inima-mi e-ntristată,
    Şi-n lacrimi înecată,
    La fericiri trecute gîndeşte în zadar!
    Plăcere, mulţumire,
    Viaţă, fericire,
    Le-am gustat. A lor lipsă acum o simt amar.

    Acele dulci suspinuri
    Cum se schimbară-n chinuri,
    Şi bucuria noastră în otrăvit venin!
    Cât rău după-atât bine!
    Aşa furtuna vine,
    Când soarele zâmbeşte, când cerul e senin.

    Adio! N-am cuvinte
    Să-ţi arăt tot ce simte,
    În astfel de minuturi, mâhnit sufletul meu,
    E o durere mare,
    Şi suferinţi, pe care
    A le simţi pot numai; a le descri mi-e greu.

    A! cât de mult amară
    Viaţa o să-mi pară!
    Minuturile veacuri o să le socotesc.
    A oricărei zi rază,
    Noi lacrimi o să vază,
    Când pe străine ţărmuri străin o sa trăiesc!

    Spune-mi însă, iubită,
    Când inima-ţi lipsită
    De-un credincios prieten cu el nu va mai fi,
    Vei putea uita toate
    Plăcerile gustate?
    Simţirea se va stinge, şi nu-l vei mai dori?

    Astă lege obştească
    Se cade să-ngrozească
    Amorul, care vremea atâta l-a-ntărit?
    În ce loc, pe ce cale,
    Călcând pasur'le tale,
    Vei avea drept a zice: aici nu m-a iubit?
    . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

    Durerea cea mai mare
    Nu poate să omoare:
    Pe-a mea care-a-ntrecut-o? Dar tot nu pot să mor!
    A! de-i mai ţinea minte
    Atâtea jurăminte,
    Îmi vei mai păstra, poate, o urmă de amor!
    . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

    Când seara tu vei merge
    Pe câmpuri, a culege
    Flori tinere ca tine, s-acoperi fruntea ta,
    Dacă din întîmplare
    Vei nimeri o floare,
    Ce poartă un scump nume, ce-i zic nu-ma-uita,

    Atunci, atunci gândeşte
    De mine că-ţi vorbeşte:
    Asta-mi este nădejdea şi de-asta mai trăiesc:
    Eu tot cred că e-n fire
    Acea compătimire,
    Ce inimile leagă cu lanţul sufletesc.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA