Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Grigore Alexandrescu

    Toporul şi pădurea

     Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face,
    Dar că vorbea odată lemne şi dobitoace
    Nu rămîne-ndoială; pentru că de n-ar fi,
     Nici nu s-ar povesti.
    Şi caii lui Ahil, care proorocea,
    Negreşit că au fost, de vreme ce-l trăgea.
    Întîmplarea ce ştiu şi voi s-o povestesc
    Mi-a spus-o un bătrîn pe care îl cinstesc
     Şi care îmi zicea
     Că şi el o ştia
     De la strămoşii lui,
    Care strămoşi ai lui zicea şi ei c-o ştiu
    De la un alt strămoş, ce nu mai este viu
    Şi p-ai cărui strămoşi, zău, nu poci să vi-i spui.

     Într-o pădure veche, în ce loc nu ne pasă,
    Un ţăran se dusese să-şi ia lemne de casă.
    Trebuie să ştiţi, însă, şi poci să dau dovadă,
    Că pe vremea aceea toporul n-avea coadă.
    Astfel se încep toate: vremea desăvîrşaşte
    Orice inventă omul şi orice duhul naşte.
    Aşa ţăranul nostru, numai cu fieru-n mînă,
    Începu să slutească pădurea cea bătrînă.
    Tufani, palteni, ghindarii se îngroziră foarte:
    „Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte,
    Începură să zică, toporul e aproape!
    În fundul unei sobe tăranu-o să ne-ngroape!"
    — „E vreunul d-ai noştri cu ei să le ajute?“
    Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute
    Şi care era singur ceva mai la o parte.
    — „Nu“. — „Aşa fiţi în pace: astă dată-avem parte;
    Toporul şi ţăranul alt n-o să izbutească,
     Decît să ostenească.“
     Stejaru-avu dreptate:
    După multă silinţă, cercări îndelungate,
    Dînd în dreapta şi-n stînga, cu puţină sporire,
    Ţăranul se întoarse fără de izbutire.
    Dar cînd avu toporul o coadă de lemn tare,
    Puteţi judeca singuri ce tristă întîmplare.

    Istoria aceasta, d-o fi adevărată,
     Îmi pare că arată
     Că în fieşce ţară
    Cele mai multe rele nu vin de pe afară,
    Nu le aduc streinii, ci ni le face toate
    Un pămîntean d-ai noştri, o rudă sau un frate.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA