Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Grigore Alexandrescu

    Un ceas e de când anul trecu

    Un ceas e de când anul trecu... Mi-aduc aminte
    Cu ce nădejdi zâmbinde, ce dulce a-nceput:
    Ce vie salutare din inimă fierbinte
    L-a priimit! ce seară! De anu-atunci trecut

    Ziceam: "S-a dus ş-acesta c-o parte din viaţă,
    Dar ziua lui din urmă cu drag o pomenesc;
    Frumos apus vesteşte frumoasă dimineaţă,
    Şi anul ce începe tot astfel îl doresc."

    Aşa-l doream! în lungă, în oarbă-ncredinţare
    Eu nu vedeam că soarta zâmbeşte cu amar,
    Că vremii şi durerii găteşte răzbunare,
    L-a vechile lor drepturi uitate în zadar.

    Schimbat nimic nu pare: alesele fiinţe,
    Prieteni de-altădată, strâng astăzi mâna mea:
    De voia întâmplării mai multe din dorinţe
    Cu grabă împlinite putui a le vedea.

    Apoi, unde e răul? de ce şi cum... cuvântul,
    Om nu poate să-l ştie afară decât eu;
    Ascuns e în adâncuri, tăcut e ca mormântul,
    Iar martor suferinţii-mi e numai Dumnezeu.

    A! dacă-n astă lume ceva putea fi-n stare
    S-aline, să adoarmă un chin sfâşiitor,
    O ştiu, ar fi frăţia-ţi acea mângâeitoare
    Acel sentiment tânăr ce eu îţi sunt dator.

    E scump prieteşugul ce-nsuflă o femeie
    Deprinsă a-l cunoaşte, născută a-l simţi;
    Şi dulcele ei suflet, electrică scânteie,
    Mângâie orice suflet la care s-o ivi.

    Ades, când sunt în luptă cu gândurile mele,
    Muncit de-al suferinţei demon neîmblânzit,
    Îmi pari un silf ce vine pe raza unei stele,
    Din sfere luminoase, din aer bălsămit

    Apoi, negură deasă lumina-ntunecează;
    Fantome de-altă lume şoptesc, mă înconjor;
    În fiecare şoaptă o muncă înviază,
    În ochii-mi se confundă trecut şi viitor.

    Căci ştiu eu viitorul... el nu poate să fie
    Decât ca anu-acesta, ca anul cel trecut;
    Bogat de chinuire, deşert de bucurie,
    Pustiu, fără nădejde, sălbatic şi tăcut.

    Stejarul de pe munte ce trăsnetu-l izbeşte,
    Stă încă în picioare, semeţ şi neclintit;
    Dar inima-i e arsă, şi oricât mai trăieşte
    De nici o primăvară nu poate fi-nverzit.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA