Editura Global Info / Literatură |
Haralamb G. Lecca
Balada nebunului
Eu sărac şi ea regină,
O regină din Bagdad, —
Din Bagdadul unde cad
Cad din cer flori de sulfină —
Ne-am văzut şi-am vrut să-i spun
Vrui să-i spun a mea iubire,
O iubire-afar' din fire
Fire slută de nebun.
La fereastra din grădină
Din grădina ei cu flori
Flori i-am pus adeseori,
Deseori şoptind "regină!";
Dar o dată vrând să-nstrun
Vrând să-nstrun a mea chitară
Cu chitara mă legară
Mă legară ca nebun.
Şi de-atunci, pentru-o regină
Pentru ea am stat închis;
M-au închis căci toţi au zis
Zis-au că n-am mintea plină;
Iar acum, ca să-mi adun
Să-mi adun doi bani de pâine,
Cânt pe uliţi de-azi pe mâine
De-azi pe mâine ca nebun.
*
Trecători, la care spun
Spun ce-am fost, — nu fiţi ca mine:
Să nu fiţi, căci din suspine
Din suspine mori nebun.
Din volumul "Prima", 1895