Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Heinrich Heine

    Cavalerul Olaf

    I

    Doi bărbaţi de-un ceas aşteaptă
    La biserică, în poartă;
    Rege-i unul, gâde-i altul,
    Haine roşii ambii poartă.

    — După cum aud eu, slujba
    Cununiei e sfârşită.
    Regele s-a-ntors spre gâde:
    — Stai cu barda pregătită!

    Orgă, clopote... Norodul
    Dă năval din catedrală:
    Lung alai; în mijloc mirii
    Strălucind ies la iveală.

    Firavă, nespus de tristă,
    Fiica regelui priveşte;
    Vesel şi semeţ e Olaf:
    Gura-i rumenă zâmbeşte.

    Când spre-ntunecatul rege
    Gura-i rumenă-şi îndreaptă:
    — Ziuă bună, tată-socru!
    Moartea astăzi, ştiu, m-aşteaptă.

    Rege, pân’ la miez de noapte
    Mai amână-mi ceasul morţii;
    Vreau să-mi văd banchetul nunţii,
    Danţul la lumina torţii.

    Lasă-mi viaţa pân’ ce cupa
    Cea din urmă voi goli-o.
    Lasă-mi viaţa, lasă-mi viaţa
    Pân’ la danţul de adio!

    Regele s-a-ntors spre gâde:
    — Viaţa-i fie-ngăduită
    Până azi, la miezul nopţii —
    Stai cu barda pregătită!

    II

    Stă Olaf la praznicul său nupţial,
    E ultima cupă, e ceasul fatal,
    Femeia lui stă lângă dânsul
    Şi-o-neacă plânsul...
    Călăul stă la uşă.

    Porneşte viu danţul, şi, dornic-păgân,
    Şi-apropie Olaf soţia la sân:
    Ei joacă la lumina torţii —
    E danţul morţii...
    Călăul stă la uşă.

    Cum sună viorile viu şi voios!
    Cum şuieră flautul trist şi sfios!
    Privind pe-amândoi jucătorii,
    Te prind fiorii...
    Călăul stă la uşă.

    Şi Olaf, în vuiet, îngînă nebun:
    – Mi-eşti dragă, mi-eşti dragă cât nu pot să-ţi spun,
    Nici inimă nu-i să priceapă —
    E frig în groapă...
    Călăul stă la uşă.

    III

    Olaf, bate miezul nopţii,
    Şi la moarte-acum te cheamă!
    Tu pe fiica unui rege
    Ai iubit-o fără teamă.

    Rugi călugării îngână;
    Omu-n haina roşe ţine
    Barda-n mână şi te-aşteaptă
    Lângă negrul stâlp, pe tine.

    Olaf vede zid de săbii,
    Vede torţele cum pică —
    Gura-i rumenă zâmbeşte,
    Vesel ochii-n sus ridică:

    — Binecuvântate fie!
    Ceruri, soare, lună, stele!
    Blând popor de păsărele
    Vesele ciripitoare!

    Binecuvântate marea
    Şi câmpia-mpodobită!
    Ochii tăi frumoşi, iubită,
    Viorelele frumoase...

    Ochi frumoşi, ochi viorele,
    Numai voi mi-aţi stins norocul,
    Binecuvântat şi socul
    Unde mi te-ai dat tu mie!

    Traducere de ŞTEFAN OCTAVIAN IOSIF




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA