Heinrich Heine

Pe nouri luna străluceşte...

Pe nouri luna străluceşte,
O uriaşă portocală,
Aruncă peste marea sură
Dungi sclipitoare de beteală.

Pe maluri rătăcesc şi-s singur,
Se sparg la maluri albe valuri,
Şi parcă şoapte dulci mă cheamă
Din valuri ce se sparg la maluri.

Ah, noaptea e atât de lungă
Şi inima-mi de dor se-mbată...
Veniţi, jucaţi, frumoase nimfe,
Cântaţi în horă fermecată!...

Aş vrea s-adorm la sânul vostru,
Al vostru sunt cu trup şi suflet...
Cântaţi să mor, zdrobindu-mi dulce
Din suflet ultimul răsuflet!

Traducere de ŞTEFAN OCTAVIAN IOSIF