Editura Global Info / Literatură

Heinrich Heine

Trei sonete

I

(Traumbilder, III)

În vis, părea la nuntă că mă-nvită;
Şi se făcea că eu plecam de-acasă
În frac de gală, vestă de mătase;
În faţa mea sta dulcea mea iubită.

M-am închinat şi-am zis: "Sunteţi mireasă?
Eh, vă doresc viaţă fericită!"
Dar vorba mea era aşa silită,
Pe cât de rece şi politicoasă.

Atunci iubita izbucni în plâns,
Şi-n lacrimile ce-i curgeau întruna,
Încântătorul chip al ei s-a stins.

O, dulcii ochi, evlavioase stele,
De mă minţesc aievea-ntotdeauna,
Măcar în vis mă-ncred cu drag în ele.

II

(Mamei sale B. Heine, născută von Gelden)

Sunt învăţat să port sus a mea frunte,
Căci firea mea e dârză şi-ndrăzneaţă;
Chiar regele de m-ar privi în faţă,
Privirea mea ar şti cum să-l înfrunte.

Dar, scumpă mamă, oricât de semeaţă
Figura mea ar sta să se încrunte,
Eu şovăiesc, cu pletele cărunte
Când mi te-apropii, sfântă şi măreaţă.

Spiritul tău poate mă umileşte,
Spirit înalt, ce nu cunoaşte frică
Şi fulgerul spre ceruri se ridică.

O amintire mă nelinişteşte,
Purtarea mea cea rea posomorât-a
Inima care m-a iubit atâta?

III

Ca un nebun te-am părăsit odată,
În lumea largă dorul mă gonise
Să cat iubirea-ntrevăzută-n vise,
Ca s-o cuprind în inima mea toată.

Şi am cerşit pomana ne-nsemnată
Rătăcitor, cu braţele deschise,
Şi am bătut la porţile închise,
Dar numai ură-mi dară ca răsplată.

Ci eu doream iubirea,-n veci iubirea,
Şi asta n-am găsit-o nicăirea.
Bolnav şi trist m-am reîntors acasă.

Tu mi-ai ieşit atunci în prag duioasă,
Şi, ah, în ochii tăi sta zugrăvită
Iubirea sfântă, dulce, mult dorită.

Traducere de ŞTEFAN OCTAVIAN IOSIF

TE-AR MAI PUTEA INTERESA