Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Henry Wadsworth Longfellow

    Glontele


    E mort de-acum frumosul tînăr, căzut viteazul neînvins,
    Şi inima-i învăpăiată şi-obrajii lui aprinşi s-au stins!
    El — sufletul nădejdii noastre, el — răsfăţatul de noroc,
    Pe care cu mîndrie ochii îl urmăreau din loc în loc,
    A cărui voce mîngăioasă, al cărui zîmbet plin de vrajă
    Făcea să crezi că pretutindeni un înger bun îi stă de strajă...

    Ieri noapte-naintam o ceată prin pas, în munte, spre pichet,
    Eram feriţi de întuneric; — el călărea cîntînd încet:

    "Port două roze roşii
    La pălăria mea,
    A treia-n vîrful spadei
    Îmi va-nflori şi ea..."

    Atunci din margine de codru un glonte şuierînd ieşi:
    Cîntarea-i amuţi pe buze şi, brusc, un trup se prăbuşi,
    Simţii că sîngele-mi îngheaţă, fiori de groază m-au pătruns.
    Şi l-am strigat uşor pe nume, dar, vai! n-am căpătat răspuns!

    L-am rădicat pe cal cu trudă şi-ncet, prin ploaie şi noroi,
    Prin noapte şi prin ceaţă, iată-l adus la tabără-napoi!
    La raza unei mici lanterne, sub cort, văzut-am dup-aceea
    Pe faţa-i două roze albe, — la piept îi sîngera a treia...

    Şi-un vis acum mi-arată însă acelaşi glonte ucigaş
    Cum şuieră zburînd departe, se duce şuierînd în zbor,
    Străbate munţi şi văi, ajunge departe-n nordicul oraş,
    Şi-n mijlocul unei căscioare
    Din uliţa plină de soare,
    Atinge-o inimă, oprindu-i bătăile, fulgerător!

    De-acolo, dinspre nord, departe, aud un clopot trist sunînd:
    Vecinul Ei se minunează cum de-a murit aşa curînd!

    Traducere de ŞTEFAN OCTAVIAN IOSIF




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA