| Sănătate / Afecţiuni |
Hiperplazia benigna de prostata (marirea prostatei)
Prostata
Prostata este o glanda de marimea unei nuci ce face parte din sistemul reproductiv masculin. Glanda este formata din doi lobi, sau regiuni, inclusi intr-un strat exterior de tesut.
Prostata este localizata in fata rectului, chiar sub vezica urinara, acolo unde se stocheaza urina. Ea inconjoara de asemenea uretra, canalul prin care urina iese din corp.
Hiperplazia benigna de prostata, o problema obisnuita a imbatranirii
Este o problema obisnuita marirea in volum a prostatei pe masura ce un barbat imbatraneste. Doctorii numesc aceasta afectiune hiperplazie benigna de prostata (HBP), sau hipertrofie benigna de prostata.
Pe masura ce un barbat se maturizeaza, prostrata trece prin doua perioade principale de crestere. Prima are loc devreme la pubertate, atunci cand prostata se dubleaza ca marime. In jurul varstei de 25 de ani, glanda incepe din nou sa creasca. Aceasta faza secundara de crestere are deseori ca rezultat, ani mai tarziu, hiperplazia benigna de prostata.
Desi prostata continua sa creasca de-a lungul majoritatii vietii barbatului, marirea ei nu cauzeaza de obicei probleme decat tarziu. HBP cauzeaza rar simptome inainte de 40 de ani, insa mai mult de jumatate dintre barbatii care au trecut de 60 de ani si aproape 90 la suta dintre cei care au trecut de 70 de ani prezinta simptome de hiperplazie benigna de prostata.
Pe masura ce prostata se mareste, stratul de tesut care o inconjoara se opreste din extindere, ceea ce face ca glanda sa preseze uretra ca o clama pe un furtun de gradina. Peretele vezicii urinare devine mai gros si iritabil. Vezica urinara incepe sa se contracte chiar si daca are cantitati mici de urina, cauzand o urinare mai frecventa. In cele din urma, vezica urinara slabeste si-si pierde abilitatea de a se goli, astfel incat vezica ramane cu o parte din urina. Ingustarea uretrei si golirea partiala a vezicii urinare cauzeaza multe dintre problemele asociate cu hiperplazia benigna de prostata.
Multe persoane se simt stanjenite sa vorbeasca despre prostata. Totusi, marirea volumului prostatei este un aspect al imbatranirii la fel de obisnuit ca si incaruntirea parului.
De ce apare hiperplazia benigna de prostata
Cauza nu este bine inteleasa. Nu exista informatii clare despre factorii de risc.
De-a lungul vietii, barbatii produc atat testosteron, un important hormon masculin, cat si mici cantitati de estrogen, un hormon feminin. Pe masura ce barbatii imbatranesc, cantitatea de testosteron activ din sange descreste, crescand astfel proportia de estrogen. Studii facute pe animale au sugerat ca hiperplazia benigna de prostata poate apare intrucat cantitatea mai mare de estrogen din glanda creste activitatea substantelor care promoveaza cresterea celulara.
O alta teorie se axeaza pe dihidrotestosteron (DHT), o substanta derivata din testosteron, care poate ajuta la controlul cresterii prostatei. Majoritatea animalelor isi pierde abilitatea de a produce DHT odata cu imbatranirea. Totusi, unele cercetari indica faptul ca, chiar si la o crestere foarte mica in nivelul de testosteron din sange, oamenii in varsta continua sa produca si sa acumuleze nivel inalt de DHT in prostata. Aceasta acumulare de DHT poate incuraja cresterea celulelor. Oamenii de stiinta au observat si ca oamenii care nu produc DHT nu dezvolta hiperplazie benigna de prostata.
Unii cercetatori sugereaza ca hiperplazia benigna de prostata se poate dezvolta ca rezultat al "instructiunilor" date celulelor devreme in viata. Conforma acestei teorii, ea apare intrucat celulele dintr-o sectiune a glandei urmeaza aceste instructiuni si le "reactiveaza" mai tarziu in viata. Aceste celule "redesteptate" trimit apoi semnale catre celelalte celule din glanda, instruindu-le sa creasca sau facandu-le mai sensibile la hormonii care influenteaza cresterea.
Simptome
Multe simptome ale hiperplaziei benigne de prostata deriva din obstructia uretrei si pierderea gradata a functiei vezicii urinare, care au ca rezultat golirea incompleta a vezicii. Aceste simptome variaza, insa cele mai raspandite implica modificari sau probleme de urinare, precum
• un jet ezitant, intrerupt, slab
• urgenta de a urina si scapari sau picurari de urina
• urinare mai frecventa, in special noaptea
Marimea prostatei nu determina intotdeauna gravitatea obstructiei sau a simptomelor. Unii barbati cu glande foarte marite prezinta doar o mica obstructie si cateva simptome, in timp ce altii, ale caror glande sunt mai putin marite, au mai multe blocaje si probleme mai mari.
Uneori un barbat poate sa nu stie ca are o obstructie pana ce nu se afla brusc in imposibilitatea de a urina. Aceasta afectiune, numita retentie urinara acuta, poate fi declansata de luarea unor medicamente fara prescriptie medicala, contra racelii sau alergiilor. Astfel de medicamente contin o substanta decongestionanta, cunoscuta ca simpatomimetica. Un potential efect colateral al acesteia poate impiedica deschiderea vezicii urinare prin relaxare si permiterea golirii urinei.
Atunci cand este prezenta o obstructie partiala, retentia urinara poata fi provocata si de alcool, temperaturi reci, sau o lunga perioada de imobilitate.
Este important sa informati doctorul daca aveti probleme urinare de genul celor descrise mai sus. In 8 din 10 cazuri, aceste simptome sugereaza hiperplazia benigna de prostata, dar ele pot semnala si altceva, afectiuni mai grave care necesita tratament imediat. Aceste afectiuni, incluzand cancerul de prostata, pot fi eliminate doar prin examinarea facuta de un doctor.
Hiperplazia benigna de prostata severa poate cauza de-a lungul timpului probleme grave. Retentia urinara si fortarea vezicii urinare pot conduce la infectii ale tractului urinar, deteriorari ale vezicii urinare sau ale rinichilor, pietre in vezica urinara si incontinenta – inabilitatea de a controla urinarea.
Daca deteriorarea vezicii urinare este permanenta, tratamentul pentru hiperplazie benigna de prostata poate sa nu dea rezultate. Descoperirea ei in stadii timpurii reduce riscul dezvoltarii unor astfel de complicatii.
Diagnoza
Mai intai puteti observa singur simptomele de hiperplazie benigna de prostata, sau doctorul poate descoperi marirea prostatei la un control de rutina. Atunci cand este suspectata hiperplazia benigna de prostata, puteti fi trimis la un urolog, doctor specializat in probleme ale tractului urinar si ale sistemului reproductiv masculin. Cateva teste ajuta doctorul in identificarea problemei si luarea deciziei privind necesitatea operatiei. Testele variaza de la un pacient la altul, insa cele care urmeaza sunt cele mai raspandite.
Examinarea digitala rectala (Tuseul rectal)
Acest examen este de obicei primul test care se face. Doctorul insereaza un deget protejat cu o manusa in rect si simte prostata, langa rect. Acest examen ofera doctorului o idee generala despre marimea si afectiunea prostatei.
Test de sange cu antigen specific de prostata (PSA)
Pentru a elimina cancerul dintre cauzele simptomelor urinare, doctorul poate recomanda un test de sange. PSA, o proteina produsa de celulele prostatice, este prezenta frecvent la un nivel ridicat in sangele barbatilor care au cancer de prostata.
Testul PSA este recomandat in combinatie cu tuseul rectal pentru depistarea cancerului de prostata la barbatii de peste 50 de ani si pentru monitorizarea dupa tratament a celor cu cancer de prostata. Raman inca unele necunoscute privind interpretarea nivelului PSA, abilitatea testelor de a separa cancerul de afectiunile benigne de prostata si stabilirea celui mai bun tratament in functie de nivelul PSA.
Ultrasunete si biopsie de prostata
Daca exista suspiciunea unui cancer de prostata, doctorul poate recomanda un test cu ultrasunete. In aceasta procedura, o sonda este introdusa in rect directionand undele sonore catre prostata. Tiparele ecoului undelor sonore formeaza pe ecranul monitorului o imagine a prostatei. Pentru a determina daca zona care arata anormal este intr-adevar o tumoare, doctorul poate folosi sonda si imaginile ultrasunetelor pentru a ghida acul biopsiei catre tumoarea suspectata. Acul colecteaza cateva bucati din tesutul prostatic in vederea examinarii acestora la microscop.
Studiul jetului urinar
Poate fi ceruta urinarea intr-un dispozitiv special care masoara cat de repede circula urina. Un jet redus sugereaza deseori o hiperplazie benigna de prostata.
Cistoscopia
La aceasta examinare, doctorul insereaza un mic tub prin deschiderea uretrei. Tubul, numit cistoscop, contine un sistem de lentile si lumina care determina marimea glandei si identifica localizarea si gradul obstructiei.
Tratament
Barbatii cu hiperplazie benigna de prostata au nevoie, de obicei, de tratament la un moment dat. Studiile efectuate de cercetatori asupra tratamentului timpuriu indica faptul ca acesta nu este neaparat necesar pentru glanda doar usor marita, intrucat simptomele dispar fara tratament pentru aproximativ o treime din cazuri.
In locul unui tratament imediat, cercetatorii sugereaza controalele regulate pentru depistarea din timp a problemelor. Daca afectiunea incepe sa para periculoasa pentru sanatatea pacientului sau determina o inconvenienta majora pentru acesta, tratamentul este de obicei recomandat.
Medicatia
De-a lungul anilor, cercetatorii au incercat sa gaseasca o cale de a micsora sau cel putin de a opri cresterea prostatei care sa nu foloseasca chirugia. In Statele Unite sunt aprobate sase medicamente pentru usurarea simptomelor frecvente asociate cu marirea prostatei.
Unele dintre ele inhiba producerea hormonului DHT, implicat in marirea prostatei, altele actioneaza prin relaxarea muschilor netezi ai prostatei si capatului vezicii urinare pentru imbunatatirea circuitului urinei si reducerea obstructiei vezicii urinare.
Terapie invaziva minimala
Intrucat medicatia nu are intotdeauna efect, cercetatorii au dezvoltat in ultimii ani un numar de proceduri care usureaza simptomele, dar sunt mai putin invazive decat chirurgia conventionala.
Proceduri transuretrale cu microunde. In 1996 a fost aprobat un dispozitiv care foloseste microundele pentru a incalzi si distruge excesul de tesut prostatic. In procedura numita termoterapie transuretrala cu microunde (TUMT), un dispozitiv trimite microunde controlate computerizat printr-un cateter, incalzind portiunile selectate ale prostatei la cel putin 111 grade Fahrenheit. Un sistem de racire protejeaza tractul urinar in timpul acestei proceduri.
Procedura dureaza aproximativ o ora si poate fi efectuata fara anestezie generala. Nu exista evidente care sa arate ca TUMT conduce catre disfunctii erectile sau incontinenta.
Desi terapia cu microunde nu vindeca hiperplazia benigna de prostata, ea reduce frecventa urinarilor, urgenta, eforturile de urinare si urinarea intermitenta. Ea nu corecteaza insa problema golirii incomplete a vezicii.
Ablatia transuretrala cu energie de radiofrecventa. In ablatia transuretrala cu energie de radiofrecventa (TUNA), sistemul distribuie energie de radiofrecventa de nivel scazut printr-o pereche de ace in scopul arderii unei regiuni bine definite din prostata marita. Uretra este protejata de distrugerile cauzate de caldura. Sistemul TUNA imbunatateste fluxul urinei si usureaza simptomele, avand mai putine efecte colaterale decat rezectia transuretrala de prostata (TURP). Nu au fost observate incontinenta sau impotenta.
Tratament chirurgical
Majoritatea doctorilor recomanda indepartarea partii marite a prostatei ca fiind cea mai buna solutie pe termen lung pentru pacientii cu hiperplazie benigna de prostata. Prin operatie este indepartat doar tesutul marit care preseaza uretra, restul tesutului interior si al capsulei externe fiind pastrat neatins. Chirurgia usureaza de obicei obstructia si golirea incompleta cauzata de hiperplazia benigna de prostata.
Tipurile de operatii:
Chirugia transuretrala.
In acest tip de operatie, nu este necesara incizia externa. Dupa anestezie, chirurgul ajunge la prostata inserand un instrument prin uretra.
In 90 la suta dintre operatiile de prostata pentru hiperplazie benigna de prostata se foloseste o procedura numita rezectie transuretrala de prostata (TURP). Rezectoscopul, avand aproximativ 30 cm lungime si 1 cm diametru, contine o lumina, valve pentru controlul fluidului de irigare si o bucla electrica cu care se taie tesutul si se sigileaza vasele de sange.
In timpul unei operatii de 90 de minute, chirurgul foloseste bula electrica a rezectoscopului pentru a indeparta putin cate putin tesutul care obstructioneaza. Bucatile de tesut sunt transportate de catre fluid in vezica urinara si apoi sunt eliminate la sfarsitul operatiei.
Cei mai multi doctori sugereaza folosirea TURP ori de cate ori este posibil. Procedurile transuretrale sunt mai putin traumatice decat formele de chirugie deschisa, primele necesitand si o perioada de recuperare mai scurta. Un posibil efect colateral pentru TURP este ejacularea retrograda, sau inversa, in timpul careia, materialul seminal circula inapoi in vezica urinara in loc de a fi eliberat prin uretra.
O alta procedura chirurgicala este incizia transuretrala de prostata (TUIP). In locul indepartarii tesutului, ca la TURP, aceasta procedura largeste uretra prin crearea de mici taieturi in gatul vezicii urinare, acolo unde uretra se uneste cu vezica urinara, ca si in glanda de prostata.
Desi unele persoane considera TUIP ca oferind aceeasi usurare a simptomelor ca si TURP, avand in plus un risc mai redus al efectelor colaterale, avantajele sale si efectele pe termen lung nu au fost clar stabilite.
Chirugia deschisa
In unele cazuri, in care procedura transuretrala nu poate fi folosita, se poate folosi chirurgia deschisa, care necesita incizii externe. Operatia deschisa se face indeosebi cand glanda este marita foarte mult, cand pot exista complicatii, sau cand vezica uterina a fost deteriorata si trebuie reparata. Localizarea hipertrofiei glandei si starea generala de sanatate a pacientului ajuta chirurgul sa decida care dintre cele trei proceduri deschise va fi folosita.
In toate procedurile deschise, se foloseste anestezia si incizia externa. Odata ce chirurgul ajunge la capsula prostatica, el chiureteaza tesutul marit din interiorul glandei.
Chirugia cu laser
Procedura implica laserul YAG pentru vaporizarea tesutului prostatic de obstructie. Doctorul trece filamentul laserului prin uretra catre prostata folosind un cistoscop si apoi distribuie cateva rafale de energie care dureaza 30 pana la 60 secunde. Energia laser distruge tesutul prostatic si determina micsorarea acestuia. Ca si TURP, chirurgia cu laser necesita anestezie si spitalizare.
Un avantaj al acestei chirurgii fata de TURP este ca ea determina o pierdere mai mica de sange. Permite de asemenea o recuperare mai rapida. Insa poate sa nu aiba efectul scontat pentru prostatele mai mari. Eficienta pe termen lung a chirurgiei cu laser nu este cunoscuta.
Procedurile mai noi care folosesc tehnologia laser sunt:
Vaporizarea fotoselectiva a prostatei (PVP). PVP foloseste energie laser inalta pentru distrugerea tesutului prostatic si sigilarea zonei tratate.
Coagularea interstitiala cu laser. Spre deosebire de celelalte proceduri cu laser, coagularea interstitiala cu laser plaseaza capatul unei sonde din fibra optica direct in tesutul prostatic in scopul de a-l distruge.
Recuperarea in spital dupa operatie
Timpul de spitalizare depinde de tipul de chirurgie si de cat de repede are loc recuperarea.
La sfarsitul operatiei, se introduce un cateter special pentru drenarea urinei din vezica urinara catre o punga de colectare. Numit cateter Foley, acest dispozitiv are la capat un balon umplut cu apa, balon care este introdus in vezica urinara si care mentine pozitia cateterului.
Acest cateter se tine de obicei cateva zile. Uneori, in ziua de dupa operatie, cateterul cauzeaza spasme dureroase recurente ale vezicii urinare. Aceste spasme pot fi dificil de controlat, dar ele dispar in cele din urma.
In timpul spitalizarii se pot da de asemenea antibiotice. Multi doctori pornesc prin a da aceste medicamente inainte sau imediat dupa operatie, in scopul prevenirii infectiilor. Totusi, unele studii recente sugereaza ca antibioticele nu sunt intotdeauna necesare si doctorul ar putea sa le prescrie numai in cazul unor infectii existente.
Dupa operatie, pe masura ce rana incepe sa se vindece, in urina pot fi observate sangerari sau cheaguri de sange. Daca vezica urinara este irigata (spalata cu apa), urina poate deveni rosie imediat ce este oprita irigarea. Unele sangerari sunt normale si ele ar trebui sa dispara pana la externare. In timpul recuperarii, este important consumul mare de apa (pana la 8 cani pe zi) pentru a ajuta la spalarea vezicii urinare si la grabirea vindecarii.
Sursa: NIDDKD, SUA
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
