Iacob Negruzzi

Idealul meu

Des în anii de junie
Când pluteam din val în val
Într-o dulce reverie,
Îmi cream un ideal.

Şi o faţă aşa frumoasă
Păr de înger blond îi dam
C-o ochire mult duioasă
Dulce îi împodobeam

Şi-i dam cel mai dulce nume
De femeie, ce iubesc
Şi gândeam: în astă lume
Voiu putea să te găsesc? —

Însă anii se strecoară
Lin mă suiu pe-al vieţii deal
Şi din gându-mi piere, sboară
Al meu dulce ideal.

Şi in calea mea senină
Într-o zi te-am întâlnit
Şi imaginea divină
Viu în gând mi-a revenit.

Şi o faţă aşa frumoasă,
Păr de înger, blond aveai,
C-o ochire mult duioasă
Împrejurul tău priveai.

Şi aveai acelaşi nume
De femeie, ce iubesc
Ş-am gândit: în astă lume
În sfârşit eu te găsesc!

Ş-o văpaie de iubire
Vai! În peptu-mi s-a aprins
Şi spre tine cu grăbire
Al meu braţ îl am întins

Şi ţi-am spus: Ah! vin' la mine
Chip de înger adorat
Vino grabnic, căci la tine
Ani întregi eu am visitat!

Însă tu făr' îndurare
Privişi braţul meu întins
Şi c-o crudă nepăsare
Rece-nlături l-ai împins

Şi mi-ai spus: ce-mi pasă mie
D' idealul ce-ai visat
În nebuna ta junie!...
Şi din drum te-ai depărtat. —

Şi iar anii se strecoară
Greu mă urc pe-al vieţii deal
Dar din gându-mi nu mai sboară
Un chip dulce şi fatal.