Iacob Negruzzi

Lângă Marea

Pe o stâncă lângă mare
Singur stau în depărtare
De al meu amor
Şi ochirea mea cuprinde
Oceanul ce se-ntinde
Păn' departe-n nori.

Ori şi unde peste mare
Pintre valuri îmi apare
Chipul său iubit,
Ş-a sa gură îmi vorbeşte
Şi la mine tot priveşte
Ochiu-i nesfârşit.

Dar în cruda sa privire
Vai! Nu văd compătimire
Şi nu văd amor
Şi cuvântul său e rece
Şi prin sufletul meu trece
Un grozav fior.

Şi privesc, privesc la mare
Şi mă-ntreb ce e mai mare,
Ce e mai profund,
Chinul greu ce mă cuprinde
Sau e marea ce se-ntinde,
Marea fără fund?