Iacob Negruzzi

Orologiul

În noapte-adâncă şi în tăcere
Stau prins în luptă cu al meu dor
Îl svârl departe, dar cu putere
El se întoarce învingător.

Nime nu ştie ce chin mă arde,
Ce griji frământă aprinsu-mi gând
Orologiul singur din ceea parte
Răsună jalnic din când, în când...

Orologiu jalnic, cine eşti oare?
Ah! eşti amicul ce mă iubeşti,
Tu vii a-mi face dulcea 'ntrebare:
Sărmane bolnav, cum te găseşti?