Iacob Negruzzi

Un toporaş

Cufundat în suvenire
Pe câmp verde mă primblam
Şi cu trista mea gândire
În trecut mă întorceam.

Cum la chinurile-amare
Din trecut mergeam gândind,
Pintre iarbă o mică floare
Văzui vesel răsărind.

Şi perdut în cugetare
Toporaşul am sdrobit
Dar deoadată cu 'ntristare
L-am cules şi l-am privit

Toporaş sărmană floare
Spune, cum ai meritat
Aşa tânăr în pcioare
Fără mil' a fi călcat?

L'al meu pept, floare uscată
De acum afl'un adăpost
Căci ca tine sfărâmată
A mea inimă a fost

Zâmbea veselă şi jună
Viaţa dulce când perdui,
Cu'a mea inimă 'mpreună
Biată floare plângi şi tu!