Editura Global Info / Literatură |
Iancu Văcărescu
Ceasornicul îndreptat
Tu, care vremea ne spui că trece,
Ne-aduci aminte des, mortea rece,
Vino acuma, ia 'nvăţătură,
Schimbă nedrepta ta măsură!
Scii, ticălosul om, ce puţine
Pote să aibă cesuri de bine.
Când dar asupră-i răul se scolă,
Când stăpânesce războiu sau bola,
Vezi sărăcie, necaz, durere;
Când vezi primejdia 'n putere:
Atunci fă anul d'un sfert să fie,
Ş'ăl sfert să trecă, să nu mai vie!
Iar când tu vrajba vezi lepădată,
De soţ soţia apropiată,
Părinţi, fii, fraţi 'şi arăt iubire,
Cum lor povaţă dă sfînta fire;
Când a orî-căruia cuget spune
Mulţumiri scumpe de fapte bune,
Chiar când vrăjmaşului meu fac bine:
Cât ziua sfertul atuncea ţine!
Vezi a mândriei la om peire,
Nemilostivă neomenire,
Nelegiuire că se uneltesce,
Prieteşugu că se răcesce;
Vezi patrioţii cu neunire,
Siliţi, iubiţii, spre despărţire,
Vezi tu un cuget fără de lege,
Că sfinte noduri va să deslege,
De simţiri inima când vezi secă:
Fă ca minutul, anul să trecă!
Când vezi dreptatea că biruesce,
Când despărţiţii înger unesce,
Când toţi Românii au cinste mare,
A simpatiei când vezî lucrare,
Când obştea nostră e fericită:
Când vezi în braţe-mi p-a mea iubită,
Vezi că sunt minţile mele duse
D-ale iubirei plăceri nespuse
Atunci secunda fă s'întârzie,
D'un bun an visect fă-o să fie!
Aşa, plăcută, tu dându-mi pace,
Şi eu prieten al tea m'oiu face;
Iar cum baţi cesuri de vel mal bate,
Nemu-ţi dărăpăn, după dreptate!
Căci fără nici o milostivire
Superi auzul ş'ori-ce simţire,
Când fără vreme spui că e vreme:
De rău, de morte, tot a ne teme