Editura Global Info / Literatură |
Ioan N. Roman
Datoria
I-a dat în grijă să-ngrijeascâ
De copilaş
Şi, sărutîndu-l, s-a pornit.
E soţ, părinte, negreşit
Dar e ostaş
Şi trebue să se pornească:
În ordin scrie lămurit
Să nu lipsească.
E drept că-i zi de sărbătoare
Şi ar fi dorit
Să o petreacă între-ai lui,
Pentru că nici de-un an el nu-i
Gospodărit;
Şi-apoi ce crezi: e glumă oare
Să mergi asupra vîntului
Pe un viscol mare?
Ceru-i senin şi vîntul bate
Nămeţii mari.
E ger, că-i ziua de Crăciun.
Marin îşi ia tot ce-i mai bun:
Cojoc, iţari
Şi-un biet suman cîrpit în spate,
Prin care crivăţul nebun
Uşor răsbate.
Şi merge-o zi pînă sub seară
Cale de-un ceas,
Căci drumu-i troenit şi greu;
Şi cînd înnoţi prin vînt mereu,
Făr'de popas,
Chiar datoria către ţară,
Care e sfîntă-n felul său,
Îţi pare-amară.
'Naintea lui nori de zăpadă
Purtaţi de vînt.
Un vîjîit îndelungat
Pare-un suspin sau un oftat
Adînc şi sfînt,
Şi-apoi un val ce stă să cadă
Şi cade repede, 'nspumat
Într-o cascadă.
Înaintează, 'naintează
Bietul creştin
Prin crivăţul descatenat,
Care colindă-n lung şi-n lat,
Tot mai hain;
Dar nu mai poate: stă, oftează,
A rătăcit simte curat
Că-l săgetează.
Se-ntunecă mai mult, mai tare.
El tot pe loc:
Unde să meargă? Şi cuvîntul
I-a 'ncremenit, — şi-l frige vîntul
Ca biciu de foc.
Un urlet se aude-n zare
Şi se cutremură pămîntul,
Nici o scăpare!
El strînge puşca subsuoară...
— De ce-a pornit?
Îşi bănueşte blestemînd.
Şi cei de-acasă-i vin în gînd
Necontenit.
Oh! simte bine c-o să moară,
C-o să-l răsbească în curînd, —
Şi se-nfioară.
Şi iarăşi dor de cei de-acasă,
Şi ce e drept
În juru-i parcă toate plîng.
Se-ngrămădesc troeni şi-l strîng
Pînă la piept.
Ci parcă somnul îl apasă
Şi amintirele-i se sting
Şi toate-l lasă.
Acoperit, zace-n zăpadă,
Ca-ntr-un mormînt, —
Şi doarme.
Crivăţul turbat
Bate mereu: cînd un oftat
Adînc şi sfînt
Şi cînd un val ce stă să cadă
Şi cade repede, 'nspumat
Într-o cascadă.
Tîrziu, tîrziu, cînd vijelia
S-a potolit,
Se mai vedea de sub troian
O mînecă de la suman.
Şi l-au jelit
Ai lui, cînd au aflat urgia
Ce i-a lovit... Ce băetan!
Dar... datoria!