Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Heliade Rădulescu

    Corbul şi vulpea

    Corbul sta pe loc tot corb
    (Precum orbul e tot orb
    Şi ciocoiul e tot ciocoi
    Cât sa-l cânţi cu usturoi),
    Nicidecum nu mai albise,
    Nici acvilă devenise
    Precum vulpea-i promisese
    Pe când caşul îi ştersese.
      Ca un corb, dar, mai aflase,
    De pe unde tot umblase,
    Un codroi de caşcaval;
    Şi cu dânsu-n cioc se duse
    P-un copac şi mi se puse
    Ca un bun industrial.
      Vulpea, tot ca jupâneasă
    Ce cam rar o dă p-acasă,
    Iar ieşise la primblare;
    Şi bunul miros ce are
    D-ici, de colo o-ndreptă
    Sub copac, şi-n sus cătă:
      "Jupân corb?... o! plecăciune!...
    O, Doamne! ce frumuseţe!
    Ce pasăre! ce minune!
    Ce splendoare! ce mândreţe!
    Dar unde-i guriţa lui?
    Cui s-o ceri şi cui să spui?
    De l-aş auzi o dată
    N-aş da-o pe lumea toată."
      Corbul toate le-auzea,
    Se făcea că nu simţea:
    Îşi căta de cina sa,
    Caşcavalul îşi mânca.
      "Doamne corb! o rugăciune!
    Excelenţă!... plecăciune!...
    Alteţea domniei-tale
    Trece peste-un deal ş-o vale,
    Încât vestea ţi s-a dus."
      Corbul nici că asculta,
    Peste câmpuri se uita
    Şi de cină îşi căta,
    Şi făcea un chef nespus.
      "Graţioasă maiestate!
    Strălucite, preanălţate,
    O, ce mare împărat!...
    Dar e mut... ah, ce păcat!"
      Corbul, însă, tot tăcu
    Până cina îşi făcu;
    După ce o termină
    Şi bine se ospătă,
    Către vulpe s-adresă
    Şi aşa îi cuvântă:
      "Hei! a fost pe când a fost,
    Pe când era tata prost,
    Că vulpea c-o zicătură
    Îi ştergea caşul din gură;
    Dar acum e altcevaş,
    Gura nu mai pui pe caş.
    Hei, vulpoi de năciunal,
    N-a fost bun ăst caşcaval?"
      Dacă ştii că de demult
    Din punga celor ce-ascult
    Linguşitorii trăiesc,
    Să-ţi spun şi eu una lată:
    Că cei ce-au minţit o dată
    Anevoie mai trăiesc.


    1860




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA