Editura Global Info / Literatură

Ion Heliade Rădulescu

Epitafe

I

Când soarele apune, luceafărul luceşte
Puţin, şi steaua serii pe loc şi ea sfinţeşte.
În zi de sărbătoare, un soare luminos
A strălucit odată slăvitul al meu taică,
Sfinţit-a domnul zilei, şi-n orizon noptos
Luceafăr de nădejde luceam la a mea maică.
Dar noapte e acuma în sânu-i tânguios.

II

În dimineaţa vieţii un nor de tânguire
S-a pus pe al meu leagăn plouat de lăcrimare
O purpură cernită a fost a mea-nfăşare,
Şi hrana, amar lapte la sân de văduvire.
Nădejdea maicii mele în mine mai zâmbea --
Aci zace nădejdea, şi stinsă e în ea.

III

Din cer milostivirea pe muritor când vede,
A lui inimă caldă pe alta uşurează
Şi, binele făcându-l, pe sine se jertfeşte.
Aci milostivirea, bolnavi, vă-mbrăţişează,
Intraţi ş-aveţi nădejdea la Domnul ce viază.
Prin lacrimi de căinţă ce sufletul sfinţeşte
Al vostru trup prea şubred curând se întăreşte;
Iar doctorul e mila, şi ea din cer purcede.

1838

TE-AR MAI PUTEA INTERESA