Editura Global Info / Literatură

Ion Heliade Rădulescu

Prolog la serbarea numelui preaînălţatului nostru domn Alexandru D. Ghica, 1835 aug. 30

Persoane:

Timpul
Istoria
Poezia

persoane tăcute:

Pacea
Libertatea
Comerciul

TIMPUL

Mai vechi şi decât lumea, am fost de faţă la zidirea ei; am văzut pe rând neamurile în zgomotul slavei şi al bucuriei, în vârful strălucirii lor, şi m-am uitat pe urmă şi la a lor ţărână zăcând în tăcerea morţii, şi muşchiul veacurilor înverzea dasupra faptelor mâinilor lor.

Peste monumente şi generaţii am trecut, şi am văzut în urmă-mi grămădindu-se a lor cenuşă şi vijeliile veacurilor spulberându-o în văile uitării.

În zborul meu cel repede las în urmele mele veacuri, vă aduc timpii anului, icoana vârstei voastre, fac să răsaie soarele şi să apuie întru a sa slavă; şi m-am uitat înapoi şi am văzut veacurile de la zidirea lumii ca ziua de ieri !!? Universul întreg, pământ, stele şi toate planetele se văd supuse la a mea dărăpănare, şi însăşi lumina acestui soare se va stinge înaintea trecerii mele. Numele numai şi slava făcătorilor de bine ai omenirii sunt neatinse de mâna-mi atotdărăpănătoare; în sânul meu le port, şi vecinice ca mine vor rămânea în toate veacurile. În registrul veacurilor şi al meu sunt trecute până la una faptele tuturor muritorilor, de la monarh şi până la rob, şi îl voi deschide odată de faţă a toată lumea şi a stăpânului ei. Sunt un geniu trimis să zbor asupra universului, spre a se folosi de mine numai până sunt de faţă; am trecut odată — trecut sunt pentru toate veacurile.

Unde ştiu să se folosească de mine, zilele cele fericite ce vin după aceasta mă fac neschimbat, şi această neschimbare pare că ar zăbovi cursul meu.

Oarecând în Italia m-am zăbovit între strămoşii voştri: am trăit între dânşii şi le-am adus veacul de aur. La voi am venit acum şi v-am adus ziua de astăzi, zi de sărbătoare vouă. Ferice de prinţii aceia ce şi-n viitorime îşi lasă al lor nume, un nume de mărime şi-n veci de sărbătoare.

ISTORIA

Peste veacuri priveghează al meu ochi; monarşii şi neamurile ce au fost asupra pământului eu le înfăţişez viitorimii astfel precum au fost: adevărul este d-alăturea mea. Egiptul, Grecia, Roma au strălucit odată; şi mi-am întors ochii înapoi, şi pare că n-am mai stat! Străşnicia legilor şi paza lor le-au înălţat întru slavă; nesocotinţa şi abaterea de la dânsele au dărâmat din temelie aceste colose de mare cuviinţă şi de libertate.

Marcu Aureliu, cu a sa blândă şi înţeleaptă oblăduire, Titu şi alţii împodobesc foile mele, şi mi-e fală a-i arăta stăpânitorilor pământului; Neron mă îngrozeşte, şi cu sângele noroadelor lui şi al mucenicilor am scris a lui viaţă, şi va fi spre vecinica ocară a puterii.

Pe ruinele împărăţiilor m-am aşezat, unde sila nu poate strâmtora a mea pană şi unde adevărul împărăţeşte în toată strălucirea lui şi, având înainte-mi umbrele celor ce au folosit şi au îngrozit omenirea, cu faptele lor am dat învăţăturile cele mai grozave şi mântuitoare prinţilor şi noroadelor universului. Pe cât mi-au fost de dragi numele monarşilor ce au întrebuinţat bine a lor putere, pe cât am binecuvântat a lor dragoste părintească şi închinare pentru binele supuşilor lor, pe atât mi-au fost de scumpe şi noroadele care, supuse legilor, au ştiut a preţui dorul şi ostenelile oblăduitorilor lor, a-i iubi şi a-şi încredinţa în mâinile lor a lor soartă; pentru care le-am recomandat în veci celor ce doresc a-şi vecinici a lor slavă şi fericire.

Strămoşii voştri, românilor, din marea şi vestita Romă vă sunt pildă la orice mişcare a voastră. Analele patriei voastre de acum, de la descălecare şi până astăzi, sunt pline de neodihnă şi arareori de păcate. Toată palma de pământ de care voi vă bucuraţi şi asupra căruia voi socotiţi nobilitatea voastră a fost stropită, ca de o rouă cerească, de sângele moşilor şi părinţilor voştri, ce au ştiut să apere şi să vă lase drept moştenire drepturile voastre. Draga mea Pace (ia pe Pacea de mână şi o înfăţişază înainte) vă zâmbeşte şi se statorniceşte în pământul vostru. Comerciul (îl arată cum îl ţine Libertatea de mână), încă prunc, va creşte şi se va împuternici la sânul Libertăţii şi va îndestula casele voastre.

Providenţa a îngrijit de viitorimea voastră: dintre voi a ales pe bărbatul, şi numele lui este ALEXANDRU! iubiţi şi cinstiţi într-însul pe a voastră patrie, supuneţi-vă legilor al cărora el este îngrijitor; uniţi întru dragoste şi ascultare, faceţi dimpreună cu dânsul ca fiii voştri să simtă facerile de bine ale aşăzământurilor ce aţi dobândit; şi eu voi scri epoha aceasta ca cea mai fericită a pământului vostru, şi numele lui, pe care îl serbaţi astăzi, va fi atunci nume de cinste şi de sărbătoare la urmaşii voştri.

POEZIA

În zborul meu cel slobod, în sfânta mea-nfocare,
Mi-i drag a cânta prinţii şi stăpânirea lor;
Înger trimis din ceruri fac buna guvernare,
Pe cea rea o fac spaimă, Satan pustiitor.

Lira-mi dulce suspină plăcuta pomenire,
Zefirii p-a lor aripi o duc în veselii;
Fiori sunt a ei coarde la fapte de-ngrozire,
Şi sunetul ce scoate e vifor, vijelii!

Virtutei eu dau viaţă, o fac sfântă fiinţă,
Templu-i ardic, altare, şi o-ndumnezeiesc;
Iar răutatea, groază din neagra locuinţă,
O naşte însuşi iadul, e biciul pământesc.

Istoria prin mine ia chip, se-nfiinţează;
Pe Libertatea mumă Comerciului eu fac;
Eu Timpului dau aripi, prin mine el viază
Şi-n veselă fecioară eu Pacea o prefac.

La umbră, la izvoară, în noapte şi în rază,
În temniţi, pe ruine eu pe vitejii cânt;
Păstrez ale lor fapte, fac veacuri să le vază,
Fac vie-a lor ţărână, dau suflet în mormânt.

Cununa ce-am în mână în veci e înverzită,
Când vreun prinţ o poartă, el s-a-ndumnezeit
E preţ al vredniciei, ea nu e moştenită;
Ferice de acela ce eu am vrednicit!

La voi eu viu acuma, şi lira-mi se-ncordează
Să cânt vitejii voştri şi lumii să-i vestesc;
A lor sfântă ţărână la glasu-mi înviază,
Şi faptele lor toate p-urmaşi însufleţesc.

Târgoviştea e templu l-a mea călătorie
Şi p-ale ei ruine în pace mă aşăz,
Şi lupte fără număr pă-ntinsa ei câmpie
Şi biruinţe-atâtea în faţa mea le văz.

În tainica-mi privire, în dulcea mea visare
Eu şi asupra voastră deşteaptă priveghez,
Şi citera-mi preludă o altfel de cântare,
Şoptind faptele voastre ce eu le cercetez.

Prinţul ce aveţi astăzi e de al vostru sânge,
Sub el uniţi la bine puteţi multe lucra;
Şi el prin noduri sfinte pe toţi poate vă strânge
Şi-n inimile voastre stăpân a guverna.

În veci nesiluită, sloboda a mea liră
În veci n-am atârnat-o la uşă de-mpăraţi;
Când îns-ale lor fapte pe ea o-nsufleţiră,
Din veac până la altul în veci au fost cântaţi.

Dar mi-a plăcut adesea cu glasul veseliei
Ca să unesc şi glasu-mi în sărbători obşteşti,
Ş-atunci am fost eu însumi îndemnul bucuriei
În templuri, în teatre, palate-mpărăteşti.

Ziua de astăzi fie o zi de sărbătoare;
Muzic-acum răsune! Românilor, cântaţi!
Trăiască prinţul vostru şi-n veacuri viitoare!
Muzic-acum răsune! Românilor, cântaţi!

1836

TE-AR MAI PUTEA INTERESA