Editura Global Info / Literatură

Ion Heliade Rădulescu

Sânta cetate

(Terţa rima)

Crist-popolul, lumina şi puterea,
Errând, sudând, străin într-ale sale,
Producând singur viaţa şi averea,
  Nici selbă-aflând, nici munte, nici vale
Unde-ori căminul, ori capul a pune
(Lungă laboare! foarte lungă cale!),
  Străbate lumea, lumea să radune,
Secoli şi famea suferă şi gerul,
Derâderi şi bătăi, de spini cunune,
  Crucea, roata, focul, plumbul şi fierul,
Sclavie, glebă, clacă şi uzură;
Custodul punge, punge cavalerul,
  Cazacul punge, flagelă şi fură;
Magnat, idalg, ciocoi despoaie, bate;
Pontefice, instructor minte, jură.
  Crist-popolul suspină şi străbate
Şi secoli, şi tărâmuri, tot pământul,
Asudă, geme, suferă păcate,
  Iartă, le şterge; seamănă cuvântul:
Când prunc orfan, plângând, mendicând viaţă,
Când muribund ce n-are nici mormântul,
  Când june discolor cu moartea-n faţă,
Fără mâine şi azi, şi fără lumină,
Iarnă şi vară,-n seară, dimineaţă;
  Or ca om, or sub forma sa divină,
Tot proletar la câmp şi la cetate,
De la altar şi până la salină,
  Cu-acelaşi dor, cu-aceeaşi greutate.
Schimbe-se timpii, fie domn cezarul,
Patriciu sau baron, prinţ sau abate,
  Forţă ori lege, Brama, papa ori ţarul,
El nu se schimbă, aceeaşi laborare,
Tot proletar, tot puns, tot bând amarul.

  După secoli de sânge, lăcrimare,
După varii şi multele turmente,
În toţi membrii, în corpul său cel mare,
  Uns împărat de ambe testamente,
Verb-suveran în fine se proclamă,
Jude-ndolat de lacrimi şi lamente,
  Mântuitor ce morţi la viaţă cheamă,
Ce surzii face surzi să nu mai fie,
Ce repentirea răilor recheamă
  Şi-n care orbii văd lumină vie,
Ce paraliticii umple de vigoare
Şi lumii-aduce pace, bucurie.
  Fulger îi e faţa, vocea tunătoare;
Pe tron sovranul judecă pământul
Cu dreptate, putere şi splendoare;
  Lumină ş-adevăr îi e vestmântul.
Tremură regii, stirpea păcătoasă;
Cad porţi d-aramă, rupt e jurământul!
  Verde se nalţă valea lăcrimoasă;
Apocaliptica, Sânta Cetate
A lumii nouă splende radioasă
  De speranţă, d-amor, de libertate;
Încinge muri ne-nvinşi de adamante,
Se coroană de turre nestemate,
  Nalţă coloane de porfir gigante,
Pur ca cristalul aurul străluce.
Rubin, safir, smarald, iacint, brillante
  Ţin unghiuri, fundament ce le produce.
Râul vieţii curge de lumină,
Minţilor sănătate dă şi-aduce.
  S-adumbră ridente-eterna grădină
D-arbori fructidori, d-arte, de ştiinţe,
Lin şi armonie aure suspină,
  Sacrele voi inspiră şi dorinţe;
Flori amarante câmpurile-nsmaltă.
Nalte-afecţiuni, sperări şi credinţe
  Candide cresc şi vergini se dezvoaltă,
Absorb viaţă,-amor la verbul-soare.
Asta e cetatea ideală, naltă,
  Aci justiţia este domnitoare,
Aci frăţia e realizată,
Aci virtutea e putere, valoare
  Ş-orice nevoie este uşurată.
Unul pentru toţi, toţi iar pentru unul:
Liberă voie, soartă nivelată,
  Verul, frumosul, marele şi bunul,
Eternă pace, viaţa socială,
Propriul sacru, rezolvat comunul.
  Cetate! rezidenţă-imerială
Mirelui-popol, d-angeli custodită,
Tindă cerească şi universală!
  Profeţii te-au visat trei-fericită,
Crist ţi-a pus însuşi piatra angulară,
Evangelistul te-a văzut urzită,
  Ţie martirii sângele-şi vărsară,
Drepţii,-nţelepţii, verii cristianii
Spre-a ta înălţare mult ei laborară;
  Gali, angli, italieni, poloni, germanii,
Maghiari, români, de popoli milioane
Jos au surpat şi idoli, şi tiranii,
  Au spulberat tiare şi coroane;
Cu-al lor sânge ţi-au frământat cimentul
Şi-ţi înălţară primele coloane.
  Candid, august, frumos ţi-e pavimentul!
Văzut-am splendoarea-ţi. Frânt e păcatul;
În drept mirele vine cu testamentul.
  Deschide-ţi porţile: intră Împăratul.

1856

TE-AR MAI PUTEA INTERESA