Editura Global Info / Literatură |
Ion Heliade Rădulescu
O voce
La Ecaterina Ghica
Voce-auz, voce de pace,
Şi orice durere tace.
Eolian instrument,
Inima-mi vibră, tresare
Într-o mistică mişcare
În fericele-i turment.
Voce-auz, voce de pace,
Şi orice durere tace.
Cînd deşteaptă bucuria
Cînd dulce melanholia,
Cînd al îngerilor dor;
Cînd consolă haritatea,
Cînd aprinde pietatea,
Cînd acel divin amor.
S-aude voce de pace,
Şi orice durere tace.
Undele de melodie
Legănînd sufletu-mbie
Către ţărmii celestini,
Şi aude întonare
D-o serafică cîntare
Sărbătorilor divini.
Voce-auz, voce de pace,
Şi orice durere tace.
Eşti frumoasă, eşti senină,
O, cerulee lumină
Din cei ochi inspiratori,
Eşti divină,-ncîntătoare,
O seraf-privighetoare,
Ce încînţi nemuritori.
Voce-auz, voce de pace,
Şi orice durere tace.
A fost publicată în Curs întreg de poezie generală, vol. I, 1868 (unde este datată: 1846 iuliu 26), fiind precedată de următoarea notă introductivă:
"Toţi contimporanii cunosc vocea răposatei bănesei Ecaterina Ghica. După o absenţă din capitală, de la retragerea din domnie a lui Alexandru Ghica, la 1846 renturnîndu-se în ţară, şi mai auzindu-se acea voce, i s-au improvizat versurile următoare."