Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

10 Mai 1897

Ziua de 24 Ianuarie şi cea de 10 Mai sunt cele două mari sărbători naţionale. Ele amintesc punctele culminante ale istoriei noastre contemporane, care strălucesc cu atât mai puternic, cu cât, dindărătul lor, înspre trecut, se-ndeseşte negura atâtor vicisitudini seculare.

În mai puţin de patruzeci de ani, două ţări surori, unite în fine, după o despărţire de veacuri, constituind un stat, îşi recapătă neatârnarea, se proclamă regat şi devine una dintre garanţiile de ordine şi de pace în orientul Europei.

Fără-ndoială, succesele politice, dezvoltarea economică, progresul nostru în general se datoresc tuturor forţelor poporului nostru. Acei ce au voit să facă din acest progres o legendă particulară, a unui singur partid politic, au fost nişte şarlatani. Fără-ndoială că tot ce ţara noastră a realizat ca propăşire şi morală şi materială este datorit ţării întregi; dar e tot aşa de adevărat că nu puţin a contribuit la realizarea acestui bine concursul superioarei inteligenţe, prudenţei totdeauna deştepte, înaltei dibăcii politice a Regelui Carol I.

În mijlocul frumoasei parade de astăzi, e bine să amintim că acum douăzeci şi şase de ani şi două luni, exact, partidul politic care a tins mereu, de la o vreme, să-şi facă din progresul ţării noastre, o legendă particulară, hotărâse izgonirea tânărului prinţ Carol I de pe tronul României, după de-abia cinci ani de domnie.

În noaptea de 10-11 martie '71, fiind prim-ministru răposatul Ioan Ghica, iar prefect de poliţie Simeon Mihăilescu, prinţul Carol I, obosit de agitaţiile antidinastice ale partidului căruia îi încredinţase cârma afacerilor publice, se pregătea să părăsească tronul şi să plece.

Şi ar fi plecat... Dar a venit atunci un bărbat politic lângă Majestatea Sa, şi i-a spus cu hotărâre:

„Majestatea Ta, ai o legătură cu ţara aceasta cu mult prea serioasă ca să o rupi într-un moment de oboseală şi de dezgust. Ţara aceasta mai are încă elemente sănătoase şi cuminţi, pe lângă elementele tulburătoare şi smintite care vor s-o arunce la fiecare cinci ani în aventuri nebuneşti. Majestatea Ta, trebuie să rămâi!”

Şi Majestatea Sa a rămas... Omul care vorbise astfel Majestăţii Sale era L. Catargiu.

Astăzi la 10 Mai 1897, ne întrebăm: ce s-ar fi-ntâmplat dacă scopurile şi dorinţa agitatorilor s-ar fi realizat la 10 martie '71?

Desigur nimeni nu o poate spune. Dacă istoria lucrurilor întâmplate este aşa de îndoioasă adesea, şi, din nenorocire, adesea este aşa de uşor uitată, desigur că istoria lucrurilor ce a fost să nu se-ntâmple, e cu atât mai greu de închipuit şi nici nu trebuie să ne gândim la dânsa.

Fără a uita istoria celor întâmplate, mulţumim norocului că n-a lăsat să se întâmple altceva, şi, ca Partid Conservator, care am ajutat la opera acestui noroc, salutăm din toată inima pe Majestatea Sa Regele Carol I, cu toată dragostea şi respectul ce se cuvin unui suveran brav şi înţelept.

Epoca, III, nr. 449, 11 mai 1897

TE-AR MAI PUTEA INTERESA