| Editura Global Info / Literatură |
Ion Luca Caragiale
Articol de reportaj
Soliditatea informaţiilor mele. Reportajul ca gen literar. Profesor dr. Leyden. Părerea doctorului german despre România. Microbul bolii. Băile reci. A. Sa Principesa Maria. M. Sa Regele. Criza culminantă. Prinţul e salvat. Convalesccnţă. Un coş cu fragi. Temeri de nouă complicaţiuni. Iarăşi dr. Leyden. Concluziune. Bârfitorii interesaţi. Post-scriptum.
SOLIDITATEA INFORMAŢIILOR MELE
Cu toate afirmaţiile răuvoitoare ale acelora ce în zilele de spaimă prin care au trebuit să treacă Dinastia şi Naţiunea noastră, aveau tot interesul să tăgăduiască soliditatea informaţiilor mele şi autenticitatea sau, cel puţin seriozitatea izvoarelor de unde le culeg de obicei, tinzând astfel aceia să arunce, prin mijloace de concurenţă neleală, discreditul asupra articolelor mele de reportaj şi să lovească prin urmare în popularitatea şi tirajul Foiei interesante, la care am onoarea să colaborez ca reporter; cu toate acele informaţii răuvoitoare, o repet, eu sunt fericit a constata că nu a putut nimeni să-mi dea până acuma o dezminţire serioasă, că toate ştirile mele au rămas şi vor rămânea în picioare.
A. Sa Regală prinţul Ferdinand, fiind acuma afară de orice pericol, e o plăcere pentru mine a recapitula principalele informaţiuni ce am servit iubiţilor şi fidelilor mei cititori şi drăgălaşelor şi amabilelor mele cititoare.
Acestea zise în treacăt, voi să spun câteva cuvinte despre
REPORTAJUL CA GEN LITERAR
Încercarea dureroasă prin care au trecut Augusta Familie Regală şi Ţara a avut nenumărate urmări binefăcătoare. Manifestarea spontanee de simpatie a poporului întreg a făcut indisolubilă pentru viitor legătura dintre Dinastie şi neamul românesc. Dar pe lângă acest mare folos public, mi-a adus îndeosebi şi mie unul foarte mare: m-a făcut să-mi fixez în fine o specialitate literară în arena publicităţii noastre.
În adevăr un prozator nu e un specialist. S-a zis cu multă dreptate, mai întâi, că tot românul e poet; mai târziu, cu mai multă dreptate, s-a susţinut că tot românul e şi critic, cu mult mai multă dreptate pot zice eu că tot românul e prozator. A scrie proză nu e o specialitate de artă ci o deprindere instinctivă a fiecărui cetăţean.
Cu toate acestea, în zilele din urmă am constatat că se poate, chiar ca prozator, să devii specialist. Este un gen literar anume pe care nu orice român îl poate profesa: este reportajul; de aceea am zis „orice român", iar nu „orice româncă". Se ştie că orice român de sex feminin, fie de orice vârstă, numai să poată vorbi, şi fie de orice condiţie socială, numai să aibă cui vorbi, este născut reporter. Cu românii de sex masculin, lucrul se schimbă; nu orişicare poate fi un reporter special.
Odată stabilit aceasta, să vedem cum am cunoscut eu pe
DR. LEYDEN
Eu am văzut pe profesorul Leyden, nu numai în trăsura Curţii, în fuga pe stradă, sau într-un vagon de drum de fier, ori în treacăt în vreun salon. Eu am văzut pe acest ilustru specialist en pantoufles — cum ar zice francezul — en pantoufles şi el şi eu. Am dormit două nopţi în aeeeaşi cameră la Hotel de Orient, peste drum de Episcopie, camera cu numărul 12, care dă pe balconul de deasupra gangului. Din balcon, seara mai ales, e o privelişte minunată; avea în faţă, spre dreapta, squarul, dominat de cupola Ateneului, pe când pe sub picioarele noastre uruie, fără o clipă de repaus, un fluviu torenţial de trăsuri, de tramcare, de căruţe, de biciclete şi de pedeştri. Spre complectarea acestei armonii de elemente, două flaşnete cântă dinaintea hanului lui Gherasi şi a treia în colţ, la „Pisica neagră". Aşa, noi cari stam în balcon, în halat şi în papuci — eu şi cu dr. Leyden — trebuia să strigăm foarte tare ca să ne înţelegem.
PĂREREA D-RULUI LEYDEN
Dr. Leyden, deşi om în vârstă şi plin de vioiciune — un causeur intarissable — vorbeşte vreo patru limbi europene la perfecţie, şi acum de câteva zile o rupe binişor şi pe româneşte.
E foarte încântat de modul cum a fost primit în România, pe care mi-a declarat că o consideră ca a doua patrie.
Eminentul specialist, între altele, mi-a zis în româneşte, cu un uşor accent caracteristic german:
— Barol d'honneur! taca eu n-am vost german, am frut să vii rumen.
— Ce impresie îţi face, iubite doctore, capitala noastră?
— Îmi face, zise doctorul, impresia unei butii pe care o spală cu lanţuri, rostogolind-o într-un gang boltit, unde arhitectul a reuşit să obţie mai multă rezonanţă, decât izbutesc în genere arhitecţii la sălile de concert... .
*
Din timpul suferinţei A. S. Regale principelui moştenitor notez în treacăt câteva flori din recolta mea de informaţii. Astfel încep cu
MICROBUL BOALEI
Medicii au constatat existenţa microbului. Dacă microbul nu reuşeşte până mâine să perforeze plămânul, atunci el a scăpat...
Ca să împiedice aceasta, doctorii întrebuinţează
BĂILE RECI
Îndată ce căldura pacientului creşte i se administreaza o baie rece, care variază după trebuinţă între 7 şi 4 grade minus.
Să vedem ce făcea în vremea aceasta
A. SA PRINCIPESA MARIA
În timpul crizelor, principesa a avut ideea sa meargă la călugărie într-o mânăstire din ţară, în cazul de extremă nenorocire. A. Sa s-a ferit însă să exprime până acuma cuiva această intenţiune, ca nu cumva să întristeze şi mai mult pe
M. SA REGELE
Care a chemat la palat pe dl. dr. Cantacuzino. Aci, mergând cu doctorul în bibliotecă, unde n-a mai permis să intre nimeni, l-a întrebat tremurând:
— Spune-mi drept, doctore, te conjur, cum merge?
— Sire, a răspuns doctorul, noi am făcut ce amputut. Dumnezeu rămâne să facă ceea ce n-a putut face ştiinţa. Regele în culmea emoţiei a concediat pe dr. Kremnitz, care a plecat degrabă înapoi la Cotroceni.
M.S.rămânând singur, a îngenunchiat şi, ridicând mâinile şi ochii spre cer, a şoptit:
— Doamne, aibi milă de mine şi de poporul meu!
D. Buicliu, întors la palatul Cotroceni, a găsit pe bolnav, la căpătâiul căruia erau ceilalţi dr. colegi, şi
CRIZA CULMINANTĂ
Cât a ţinut această criză, vreo 36 de ore, Augustul bolnav a avut rare momente de luciditate, în cari s-a gândit, fără a putea spune o vorbă, la soţia şi la copiii săi; apoi cădea iarăşi în somnolenţă.
Dar graţie tinereţii, devotamentului şi îngrijirilor oamenilor de ştiinţă
PRINŢUL E SALVAT
Medicii, după o cercetare minuţioasă, constată că boala face mari progrese spre vindecare. A.S.R. a intrat în
CONVALESCENŢĂ
Maladia foarte grea a trecut prin cea din urmă criză şi acum se află în convalesccnţă. Rămâne acum să fie Augustul pacient bine îngrijit, ca nu cumva să se ivească, precum e încă
TEMERE DE O NOUĂ COMPLICAŢIUNE
Aceasta ar putea să se ivească, dacă Augustul bolnav n-ar fi extrem de bine îngrijit; mai mult, e temere de o nouă maladie, aşa numita perforaţia intestinelor; cu toate acestea, nici un semn nu anunţă aşa ceva. Din contră, s-a trimes A. Sale Prinţului
UN COŞ CU FRAGI
Se ştie gustul delicios al acestor fructe, dar s-a pretins că fragii, din cauza semincioarelor lor ţepoase, iritează foarte mult pereţii stomacului şi mucoasele intestinelor, producând adesea chiar unelor persoane sănătoase aşa numita blânda urticarie. Cn toate acestea, i s-a permis A. Sale să mănânce o bună cantitate. Astfel, graţie fragilor, pericolul e înconjurat; perforaţia nu se mai poate face;
IAR DR. LEYDEN
Care este hotărât a pleca peste vreo două-trei zile, înainte de a părăsi capitala, va prescrie confraţilor săi români tratamentul de care au nevoie în convalescenţă. Doctorul german susţine că trebuie să fie cu atât mai lungă convalescenţa cu cât maladia a fost mai grea.
Şi acum
CONCLUZIUNE
Să mai îndrăznească bârfitorii interesaţi, cari şi-au pierdut minţile din cauza succcsului de tiraj, din ce în ce crescând, al Foii interesante, să mai îndrăznească a spune că în articolele mele de reportaj am spus minciuni şi neghiobii supte din deget.
Îi poftesc să îndrăznească!
POST-SCRIPTUM
În momentul când puneam foaia noastră sub presă, m-am întâlnit cu dr. Leyden, care trecea în trăsura Curţii spre Cotroceni. Cum m-a văzut a oprit, ca să-mi comunice, cu amabilitatea-i caracteristică, ultimele sale impresiuni.
Dr. Leyden e aşa de încântat de Bucureşti încât vrea să rămână aci la noi, unde e vorba să i se creeze o catedră de patologie la Facultatea de medicină din Iaşi.
Foaia interesantă, 1897, 1 iunie
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
