Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Congresul Cooperativ Român

ŞEDINŢA DE INAUGURARE

Şedinţa solemnă de deschidere a congresului se începe la orele 1 d.a. sub preşedinţia dlui Dem. Butculescu, prezenţi fiind 1000 de membri cooperatori.

Preşedintele, în termeni foarte frumoşi, salută şi felicită pe membrii congresului pentru patriotismul cu care sau grăbit a veni să aducă luminile lor în această mare chestiune: protecţionismul naţional. D-sa termină arătând foloasele cooperaţiunii: cooperaţiunea trebuie să fie pentru toţi românii cu minte o idee fixă.

Se intră în ordinea zilei.

D. Moceanu, delicatese şi comestibile român, cu verva-i cunoscută, ţine pentru protecţionism un discurs foarte sărat şi foarte gustat: vorbele-i merg ca untul şi bine cântărite şi socoteala fără cusur. (Aprobări în tot publicul.)

Directorul fabricii Lemaître, un om cu multă greutate, e de aceeaşi părere. D-sa crede că fierul trebuie bătut pânăi cald, că nu trebuie lăsat guvernul în pace: până nu va admite protecţionismul şi nu va turna legi pe acest tipar, trebuie ciocănit mereu. (Aplauze.)

Un guvernamental liber-schimbist: Luaţi seama: vrea să ne potcovească! (Râsete şi sâsâituri.)

D. Iordache Ionescu din Şelari, prezidentul „Spumei de drojdii”, societatea comercianţilor români de băuturi: Vin, domnilor!... (Chef mare şi tămbălău în toată adunarea. Oratorul se aşează la loc mahmur. Zgomotul se potoleşte.)

D. preşedinte: Urmaţi, frate cooperator...

O voce: Degeaba! acuma i s-a stricat gustul!

Alta: Să-l dreagă!

D. Iordache: Nu mai! Dar cu principiile dv. o să vă frigeţi rău de tot!

D. Basilescu, tipograf, atacând chestia cu multă ardoare, culege aplauze de deosebite caractere, care de ilaritate, care de entuziasm; în fine face o frumoasă impresiune.

D. Franke, croitor, o ia cu francheţă p-alt ton. Se vede aci stofă de orator. Discursul se potriveşte perfect. Liber-schimbismul nu e de talia unei ţări agricole: cu acest sistem ni s-ar croi o soartă prea grea, care ne-ar strânge rău în spete; pardessus le marche¹, fără să prindem de veste, ne-ar căptuşi străinii din cele două emisfere. Oratorul o încheie fără să treacă cu un milimetru măsura în privinţa celor două emisfere... Un elegant discurs! Se şoptea în congres că preşedintele îl comandase din vreme, e drept însă că bravul orator l-a dat gata după promisie în 24 de ore. (Aplauze unanime.)

D. preşedinte, care a primit o depeşe: Domnilor, am să vă fac o comunicare. Iată depeşa pe care o primesc de la Direcţia generală a CER.: „Onor. Congres cooperativ român, loco, motivele pentru cari lipseşte d. director general...”

Doctor Chiriac: Desigur iar întrerupere de circulaţiune.

D. preşedinte: Întocmai. D. director s-a înţepenit la Chitila. Noi, regretând locomotivele, reintrăm în ordinea zilii.

D. Stancu Becheanu, lipscan: Domnilor, pe când vorbeau onor. preopinenţi, amicul meu, nenea Ghiţă Pencovici, îmi dedea cu cotul. (Râsete.) Puteţi râde, domnilor! no să-mi măsor eu la bătrâneţe vorbele cu santimetru... Îi ştiu pe toţi ce cumaş² sunt; materia asta o cunosc, slava Domnului! nu mi-e ruşine! Ţara asta vrea profteţionism — nu mai încape tocmeală! Eu sunt sincer, eu nu sunt din acei oratori de modă nouă, cum am văzut la jurnalele din urmă, ca să scot panglici pe nas.

Doctor Toma Ionescu: Panglică? cu operaţie!

Doctor Chiriac: Cezariană.

D. preşedinte: Nu tăiaţi vorba oratorului, vă rog.

D. S. Becheanu (urmând): Eu adică, în sfârşit, eu zic guvernului: Coniţă! adică, pardon! domnule! cu preţul ăsta nu ne dă mâna: este peste poate. Dar mai în sfârşit, văzând la o adică refuz din partea muşteriului, ăstaa... a guvernului vreau să zic, putem zice: târgul n-are supărare, noi am cerut; dv. ce daţi? (Aplauze.)

D. staroste al birjarilor, un adevărat pravoslavnic în materie economică, biciuind liber-schimbismul, compară congresul cu a cincea roata la căruţă. La imputarea ce i s-a făcut că e liber-schimbist, aminteşte proverbul cu capra şi oaia; la imputarea că n-a luat bărbăteşte iniţiativa unei mişcări mari a corporaţiunii sale, zice: bate şaua să priceapă iapa! Ei, domnilor, adaogă oratorul, pisica cu clopoţei nu prinde şoarecele! Nu trebuia să tragem când la dreapta, când la stânga; trebuie să mânăm chestia tot înainte; căci, dacă mergem tot aşa hâţa-hâţa, o vârâm cu oiştea-n gard! — Oratorul se opreşte aci.

D. Bossel, tapiţer, spune că nu face ca colegul d-sale d. Olbricht, care se ascunde după perdea: ţinta noastră e fină. D-sa pune chestia pe tapet. Cifrele statistice sunt oglinda perfectă a situaţiei. Cu protecţionismul am merge ca pe rotile; de înlăturarea acestei sisteme, nimic n-ar putea să ne console³. D-sa sfârşeşte spunând că situaţiile economice sunt totdeauna mobile. (Aplauze zgomotoase.)

D. Alexandriu, farmacist, ţine un spici foarte corosiv: d-sa trage un praf adversarilor protecţionismului. Blamează într-un mod drastic pe acei ce n-au în combinaţiile lor acea curăţenie caracteristică românului, şi care vor să lase pe străini să stoarcă ultimele picături din forţele ţării, până când într-o bună dimineaţă să ne pomenim hap! că ne înghite străinul! Ei! şi pe urmă nu mai e leac. (Aplauze repetate.)

D. Prager Iulius, blănar, ţine un discurs cu totul hors de saison⁴; d-sa se-ncurcă în citate de proverbe uzate: lupul părul îşi schimbă, dar năravul ba; asta-i altă căciulă! de ce n-are ursul coadă şi lupul d-abia o poartă; umblaţi cu vulpea-n sac! şi altele în fine, un discurs să nu-l mănânce nici moliile.

D. Huhn, directorul băilor Mitraschewsky, care a asudat tot timpul, vrea să verse apa rece peste entuziasmul adunării. Voi - zice d-sa - să dau un duş peste focul protecţioniştilor extremi! (Zgomot.)

D. Boniface Florescu, profesor de franciujeşte: B—aia-i vorbă!

Voci: Curat. (Zgomot) Sus! jos! jos! sus! (Zgomot mare.)

Urmează de aci o discuţie foarte vie, în care se schimbă o mulţime de replice destul de violente. Dăm aci pe scurt pe cele mai importante.

Un şelar: Trebuie să-i strângem în chingi pe adversari! (Zgomot asurzitor.)

Un liber-schimbist: Vreţi să ne înşelaţi!

D. Georges Ionescu, orloger român de Geneva, înaintează în îmbulzeală la tribună cu cilindru pe cap: Şă ne remontam caracterele, domnilor! trebuie să precizăm!

D. Sinie, căldărar român, vociferează grozav: Asta-i spoiala! V-aţi dat metalul pe faţă. (Se repede la tribună, apucă pe orloger în braţe şi-l întoarce pe sus. Zgomot la culme. Strigăte: Ţi-ai arătat arama!)

D. Littmann, lampist, în mijlocul tumultului străluceşte prin câteva cuvinte: Domnilor! să ne luminăm! nu sunt un intrigant să viu aici să bag fitiluri, sa înflăcărez resentimentele.

D. Tassain, directorul Companiei gazului: Tais ton bec, espèce de fumiste!⁵ (Zgomotul merge crescând. D. Littmann se retrage într-un colţ şi fumează. Zgomotul continuă.)

D. Teodorescu, franzelar, un om copt, caută a potoli focul adunării: Domnilor, staţi! aci nu e cu lopata. Cine a luat cuvântul? Ce am venitără să facem aici? gogoşi?

D. N. Mandrea, fabrica de cizme Filaret, cu tactul său obicinuit, zice puţine cuvinte şi, deşi urmând după calapoadele vechi oratorice, reuşeşte totuşi să-i încalţe pe toţi! (Zgomotul începe a se stinge, cu atât mai mult cu cât d. Capşa, cofetarul, îşi dă toată osteneala să îndulcească lucrurile.)

D. Iulian Oprescu, în tot timpul scandalului conservă o atitudine demnă şi o tăcere de aur. D-sa zice unui prietin: în chestia economică n-am decât o părere — laissez faire, laissez passer⁶. Facă fiecare cum poate, eu fac cum pot. (Zgomotul s-a potolit.)

Doctor Babeş: Domnilor! Susţineţi cineva o opinie contrară aceleia ce susţinem noi? Sunteţi turbaţi? Eu, domnilor, până acum nu m-am baccilit; mie-mi place să pun virgulele pe i! Susţin că, fără protecţionism, România, pe calea economică, nu va putea fi decât un mic rob al marei Europe industriale! (Aplauze turbate.)

Directorul fabricii de bazalt artificial: Acel ce se ştie a nu avea nici un păcat să ne arunce piatra! Toţi fierbem întro oală, şi dumneata şi dumnealui şi noi eţetera.

O voce: Eţeteracota! (Aplauze, ilaritate.)

Directorul Companiei barometrice: Domnilor! Onorabilii preopinenţi au vorbit cu multă... pompă, dar, pardon, superficial. Eu voi să... sondăm mai adânc! (Murmure, întreruperi şi protestări.)

Directorul fabricei „Stella”: începutul acesta nu miroase bine. (Zgomot.)

D. preşedinte, către orator: Mă rog, compania dv. nu este înscrisă la ordinea zilii. În şedinţa de noapte... La noapte!

Directorul Comp. bar.: Dar, domnule preşedinte!...

Toată sala: La noapte! la noapte! (Tumult.)

Preşedintele: Vă ridic cuvântul!

Directorul Comp. bar., strigând puternic: A! care va să zică vreţi să-mi astupaţi gura? foarte bine... Dv. vă... încuiaţi, ca să zic aşa, în ordinea dv. de zi, şi apoi, de aci, nu mai vreţi să... ieşiţi! Rog să se ia act de aceasta. Aceasta nu e... lucru curat! Vom protesta! vom umple... toate gazetele! (Zgomot mare.)

Reprezentantul Societăţii presei: A! asta e o infamie! Afară! Să iasă... afară!

Directorul Comp. bar., în mijlocul fluierăturilor şi huiduielilor, se încleştează la tribună strigând din toate puterile: Bravo! care va să zică tot eu să ies... afară! Eu! Nu, domnilor, dv. să ieşiţi afară!

Un măcelar român, repezindu-se la orator cu cuţitul: Ieşi... că te tai!

Directorul Comp. bar., de frică, iese afară. (Aplauze frenetice.)

Prima şedinţă solemnă a congresului se ridică.

Note

TE-AR MAI PUTEA INTERESA