Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

„Constituţionalul” poet

Organul junimist îşi permite din când în când şi accese de lirism. Aşa, de exemplu, focul de la Teatrul Maican îl inspiră să ne dea câteva rânduri de înaltă poezie. Se ştie că sinistrele inspiră pe poeţi în cel mai înalt grad. Cutremurele, uraganele, trombele, incendiile mari sunt tot atâtea pretexte lirice.

Să scoatem florile alese ale bucăţii din Constituţionalul. Iată-le:

“Foc !... sergentul postat în faţa tribunalelor a fost atras de un fum puternic.”

Văzându-se atras, ce face sergentul?

“Îşi aruncă ochii pe acoperişul caselor, unde ieşea o coloană de fum puternică şi deasă.

Împrejurimile erau luminate a giorno de puterea focului... Focul era în toată puterea, cu toate că nu trecuse nici un sfert de oră de la anunţarea lui...”

Se ştie că un foc, mai ales puternic, nu începe decât de la anunţarea lui. Poetul trebuie să fie şi este totdeuna şi logic.

“Totul fusese prada flacărilor”; însă afară de Totul, tot “s-a putut salva de la aceeaşi pradă a aceloraşi flacăre câte un scaun, o culisă, un ohiect”.

Vine apoi strofa “Stingerea definitivă”; poetul a crezut de cuviinţă să nu ne descrie şi stingerea provizorie.

Avem apoi Cauzele sinistrului, ale cărui peripeţii au fost viu comentate de asistenţi.

“Tot ce e de mirat e că pare cam ciudat cum a luat foc dintr-o mică neglijenţă un teatru aşa de bine aranjat şi... asigurat contra incendiului!”

Asta în adevăr este mare minune: cum să poată arde un edificiu bine aranjat şi mai ales asigurat tocmai contra incendiului? Asta e tot aşa de absurd ca şi încetarea din viaţă a unei persoane asigurate în contra cazului de moarte!

“Mister!” zice poetul.

Şi acum finalul:

“Bieţilor artişti francezi, cari au dat aseară în faţa unei săli goale La fille da Tambour-major, le-a fost dat cupa cea mai amară...”

Care să fie acea cupă?

“...le-a fost dat să se întoarcă cu o garderobă de 30—40.000 lei pierdută.”

Iată deosebirea între un om de talent si un om ordinar; eu, comun muritor, dacă mi-aş fi pierdut garderoba, sunt sigur că mă întorceam fără ea. Artistul tot artist: după ce i se dă cea mai amară cupă, se-ntoarce cu garderoba lui, măcar c-a pierdut-o.

Frumos lucru e poezia!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA