Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Convenţii cu Rusia

Românul de ieri, într'o polemică cu Presa, zice că rău, foarte rău, mai rău decât foarte rău face organul conservator când spune, că Rusia ar fi propus guvernului radical nouă convenţiuni, şi acesta ar fi pe cale d'a le face; asemenea lucruri, după Românul trebue să le spună cei lipsiţi de inteligenţă şi patriotism, cei ce nu respectă nimic nici pe sinele chiar. Apoi Românul urmează:

... Pressa ştie foarte bine că guvernul nu voieşte şi nu poate să încheie nouă convenţiuni pentru trecere de armate şi alte asemenea, căci naţiunea ar da ca pietre într'însul şi Europa s'ar ridica în contra noastră... Să nu mai adune dar Presa asemenea ştiri ilogice şi necurate....

Prin urmare, după Românul ştirea că guvernului radical i s'ar fi propus de Rusia o nouă convenţie, care ştire a fost împrăştiată de ziarele cele mai acreditate din Europa, este o ştire ilogică şi necurată; iar cei ce o relevează, spre a atrage atenţia naţiunii asupra guvernului radical, care a arătat, de când a luat puterea, că ştie a comite greşeli de acele ce în Istorie poartă un nume mult mai aspru; cei ce relevează ştirea aceasta şi bănuesc pe acest guvern, că este în stare să încheie o nouă convenţie cu Rusia în taină, fără a spune niminui nimic până la deschiderea Camerei supuse şi ascultătoare; cei ce relevează această ştire pentru a îndeplini, cum zice d. D. Brătianu, o datorie de conştiinţă cătră ţara lor, aceia sunt lipsiţi de inteligenţă şi de patriotism. Mulţumim Românului de aceste complimente radicale, îi mulţumim pentru acel ton de elegantă curtenie în polemică, a cărei pierdere o plângea mai deunăzi, îi mulţumim cât mai de grabă, pentrucă noi între cei d'întâi am relevat acea ştire, şi am exprimat temerea, că guvernul lucrează cum s'ar zice pe sub pământ ca să ne dăruiască iar cu vreo surpriză.

Să ne dea însă voie organul Scrisorilor cătră Desmoşteniţi a-i spune că ştirea aceea nu se pare atât de ilogică pe cât seamănă că-i pare lui. Ilogică, pentru ce? pentrucă, cum pretinde Românul, guvernul nu voeşte şi nu poate să încheie nouă convenţiuni pentru trecere de armate şi alte asemenea? Dar oare nu tot acest guvern a voit şi a putut să închee convenţia dela 4 Aprilie? Şi să nu uităm, că aceea era întâiul pas, care este cel mai greu de făcut; era vorba să se deschiză stavila şi să se dea drumul şivoiului să treacă pentru noi; astăzi oştirea rusească se află pe pământul nostru, stavila este ridicată de mult, şivoiul şi-a făcut matcă peste noi şi curge în bună voie. Şi dacă Rusia nu ne cere azi o convenţie, să nu se prefacă Românul şi să întrebe naiv că: ce nevoie mai are Rusia să ne ceară convenţie pentru trecerea oştirii sale pe la noi, de vreme ce tractatul dela Berlin îi dă asemenea împuternicire încă pentru nouă luni d'aci încolo? nu, să nu se prefacă Românul: Rusia de sigur nu numai pentru aceasta ne cere o nouă convenţie; este ea destul de inteligentă ca să nu ne ceară ceea ce are; dacă ne cere, apoi cu sigur ne cere să-i dăm ce nu are şi-i trebue. Pentru aceasta dar, reproducând ştirea despre noua convenţie, am rostit temerea că guvernul, când i s'ar cere de Rusia ca să-i dăm ceea ce-i mai trebue, ar fi în stare să dea. Încă odată: nu oare tot acest guvern a voit şi a putut să încheie convenţia dela 4 Aprilie? Însă mintosul organ, mintos prin aceea că-şi crede cititorii naivi, ne spune pentru ce guvernul radical nu ar voi şi nu ar putea să facă un aşa ceva. Că guvernul nu ar voi să mai închee o nouă convenţie cerută de Rusia pentru nouă trebuinţe ale ei, este un lucru ce nu ne-ar prea importa, dacă am şti că guvernul acesta nu poate face orice vrea. Dacă n'ar putea face rău, ce ne-ar păsa că vrea să-l facă! Dar să vedem, poate ori nu? Să vedem Românul ce zice, pentru ce nu poate guvernul să facă şi azi ce a facut până acum? Nu poate (guvernul) să încheie nouă convenţiuni, pentru trecere de armate şi alte asemenea, căci naţiunea ar da cu pietre într'însul...

Sfârşim relevând aceste vorbe ale Românului. Organul Scrisorilor către Demoşteniţi ar trebui să respecte cel puţin acuma naţia, ce s'a arătat a nu fi tocmai aşa de moleşită pe cât o credea d. C. A. Rosetti, şi să o cruţe de asemenea ironii. O naţie care, numai pentru respectul ordinii şi prin instinct de conservare, a îngăduit guvernului cele săvârşite de dânsul de aproape trei ani încoace, dovedeşte că are mai multă minte decât a da cu pietre: când este vorba de a judeca şi osândi, ea ştie a o face la timpul cuvenit pe căile legale.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA