Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Corespondenţa sentimentală

Întâmplarea, indiscreta întâmplare ne-a făcut să dăm peste scrisoarea de mai la vale, căreia e de prisos a-i mai face comentarie. Păstrăm cu cea mai mare scumpătate ortografia şi punctuaţia originalului acestei scrisori.

Autorul, care e Cunoscutul domnişoarei Mari, aflăm că este amploiat superior în biuroul despărţirii VI a comisiei poliţieneşti din coloarea de ***.

Juna Mari, cu domiciliul în mahalaua acelei despărţiri, se afirmă că ziua trăieşte cu acul, iar seara se plimbă pe bulivar.

Despre cum merge toată şiretenia Cunoscutului cu domnişoara Mari, citiţi şi vă pătrundeţi:

Bucureşti 2/14 apriliu

Domnişoară!!

Satisfacţia ce v-aţi făcut pentru mine instigatoriulu, nu eraţi în drept a lovi în mine, ci în rivali care poate a pronunţat nisce espresii supărătoare pentru D-ta. — Nu credeam că D-ta să fii astfel după cum am avut ocasiune, cu cele intămpinate prin remiterea epistolelor — resbunarea care voiai a-mi impune, puteaţi foarte facile ca să decideţi uă oră in care determinam bine frasaţi supărătoare care m-a indus într-o mare confusiune, şi atunci tot ce puteai a-mi impune eram gata a fi ascultat şi mă supuneam ordinelor: aşa zicu (ce se facu, je vous aime, mon ange, ma aimée¹), despreţuiescu pe toate, şi voiu despreţui, insă pe tine nu potu, sum nebunu, anii tineri mi se ducu şi o dată cu ei se duce şi ai tăi şi atunci va fi tărziu, căci o să-ţi suveniezi că a fost o fiinţă care te-a iubit, şi chiar atunci blastfemu meu-ţi va cădea asuprăţi — căci cu multu se deosibesce când cineva se află tête a tête², şi cu atăt mai mult cănd o farsă se face prin cunosciinţa altor persoane.

Mari! (’mi iau curagiulu a vă esclama astfel fiind că tonaţiunea de Mari ’mi dă o vie speranţă, inchipuesciţi in ce stare deplorabilă se află acela când iubesce şi nu e iubitu) uă dată dupe cum te cunosc erai naivă, blăndă, şi cu-n caracter foarte frumosu vis-a-vis de mine, astă-zi a perit acea modestie că mă vezi depasăndu strada şi stai foarte integră in ocupaţia ce o ai la fereastră.

Astă-zi Mari ceea ce doream, am reeşitu, dupe cum odinioară uă spuneam au grandde Mama³.

Sunt adesea trei saptămăni de cănd se ţine de capu meu să mă insinuese uă familie, insa amorul de care poate cineva muri nu mă lasă, mi se pare că inaintea ochiloru este uă nălucă cănd ’mi pomenesce ’mi spune de uă altă fiinţă. — Nu vezi Mari, nu observi, că te iubescu, ah dumnezeulu meu, aibi indurare, şi fă ca acea fiinţă pe care uă am, să cadă astfel cum sum, găndeştete Mari că poate să moru şi atunci, atunci cănd poate cellu de susu’ţi va reaminti suvenirea o să fugi de vederea ori şi cărei fiinţe, careţi va descria soarta sa ca şi mine, în fine găndeştete iubită, angelul meu, găndeştete şi aibi indurare de cella ce te iubesce.

Deară ce se zicu, o nu, nu voi să cad pănă acolo, voi să viu in simţiri şi să revinu de unde am plecatu.

Alaltăieri m-am intălnitu cu servanta D-tale, comunicăndu-mi că eu să iubescu o altă fiinţă (pe Eleonora), multu v-aţi inşelatu, că sărmana fată nici n-a depasatu cu mine in trăsură cu muma sa pe strada D-tale, dupe cum mi-a declaratu servanta D-tale, căci de şi am uă mică cunoscinţă, şi aceasta făcută cu ocasiunea pe cănd fratele sĕu domicilia in familie, insă nu e bine Mari! ca să blami uă fiinţă asemenată ţie, şi mai alesu că mai toate sunteţi feble.

Mari sum in nisce momente, aşa de intunecoase, in cătu par-că sunt aruncat in abisu.

Fă ca tu să fii acea lumină prin care să-mi arate accellu drumu ca sa-mi potu veni eară-şi cum eram cănd făcurăm prima cunosciinţă.

Deară ce se zicu, poate se crezi că m-am supăratu, da, eu nu, sum mai vesel că mi s-a intămplatu această farsă, care mi ai făcutu, căci atunci cănd voiu fi soţul tău ’mi voiu suvena că ai fostu demnă de iubitu, şi că eşti.

Aduţi aminte Mari, că dupe cum credu, ai făcutu lectură Romantică, şi ai avut destulă probă cum respingătorul cade, iubesce, şi aceasta o face tărziu cănd primul respinsu e rece, nu se mai găndeste la trecutu.

Acum’ţi spun nu făcea ca prin mine se faci subiectulu unei conjuraţiuni contra mea. — Am greşitu ceva spunemu, ca să potu curege greşeala, ca să nu te lasu in aşa opiniune dupe cum crezi.

Aşteptu şi de astă dată unu respunsu, căci sum palidu, fără curagiu şi chiar fără speranţă de a te mai vedea vr’o dată, căci deacă şi acum voiu fi respinsu de a-mi trimite respunsulu satisfăcătoru nu voiu mai repassa strada unde domiciliaţi, — poate cu ocasiune şi cu multă afacere se facu acestu gravu pasu.

Aşteptu un respunsu agravantu

Cunoscutul

Note

TE-AR MAI PUTEA INTERESA