Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Cronica de joi [II]

Aţi avut vreodată imprudenţa să susţineţi că liberalii sunt tot atât de inepţi pe cât sunt de răi? Muşcaţi-vă limba şi vârâţi-vă minţile'n cap: nu se pronunţă cineva aşa de usor asupra unui mare partid.

Ia să vedem.

Până la deschiderea Camerelor, toată lumea credea că chestiunea Ghenadie era o chestiune foarte gravă, a cărei soluţie întrece imaginaţia celui mai fertil reporter.

Câte combinaţiuni n'am făcut eu însumi, căutând o soluţiune la întrebarea: ce se face cu monahul Ghenadie?

Mai întâi gândeam: hotărât, colectiviştii n'au altă scăpare decât să se împace cu monahul; să-l reintegreze în scaun, cerându-i scuze de reaua lor purtare, şi făcând o solemnă şi creştinească retractare a mişeleştilor lor calomnii. Apoi, apelând la patriotismul lui, să-l roage călduros a renunţa numaidecât de bună voie la scaunul arhipăstoresc, pentru a da nenorocitei afaceri o încheiere cu caracter de împăcăciune sinceră şi leală de ambele părţi, iar nu cu caracter de biruinţă dintr'o parte - lucru ce ar fi fost din cale afară păgubitor dignităţii puterii Statului, îndestul de compromisă prin dibăcia d-lui Dim. Sturdza.

Dar, venind la această din urmă idee, mă gândeam la uzurpatorul Macbeth, înglodat atât de adânc în calea relelor, încât îi e mai greu să se'ntoarcă înapoi decât să meargă'nainte din ticăloşie în ticăloşie.

A făcut-o? - a făcut-o... Ce-i mai rămâne faţă cu încăpăţânarea, cu atât mai primejdioasă, cu cât e mai dreaptă, a victimei?

Să se umilească, în metanii, în faţa caterisitului? Să îngenunche înaintea unui om, fie acela chiar un sfânt martir, prestigiul puterii timporale? Să facă din Căldăruşani o Canossă?

Nu. E o crimă ce s'a făcut cu Ghenadie! Dar raţiunea de Stat poate uneori scuza o crimă, mai ales atuncea când reparaţiunea ei ar putea sdruncina mai rău Statul decât a făcut-o ea însăşi.

Această din urmă conjectură mi se păru alaltăieri aproape realizată, când aflai că guvernul are de gând să reteze nodul gordian: să convoace sâmbătă mare colegiu electoral şi fără vorbă multă, să dea un urmaş lui Ghenadie.

Mi-am zis atunci: ticăloşi, dar nu pe jumătate - ticăloşi întregi. Şi aşa tot e bine.

În sfârşit, sâmbătă o să strigăm: habemus... papas, în loc de papam! Atât mai bine! se va dovedi că partidul colectivist este, pe lângă altele, şi consecvent.

Colectiviştii, se ştie, puseseră odinioară de gând şi promiseseră să suprime una din mitropoliile ţării şi să declare pe cea din Iaşi singura mitropolie a Bisericii autocefale române. Ei! au văzut oamenii că nu-şi pot îndeplini promisia în sensul acesta, şi atunci fiindcă ei fuseseră contra a două scaune, s'au gândit aşa: de vreme ce nu se poate să avem un singur mitropolit, nu vom avea nici doi - vom avea trei. Şi astfel, pe sâmbătă, eu, naivul, speram să avem un mitropolit la Bucureşti, unul la Iaşi şi altul la Căldăruşani - acesta, special însărcinat a ţine corespondenţa şi relaţiile oficiale ale Bisericii noastre cu Bisericile române surori...

Habemus papas...

Îşi închipue oricine cu ce legitimă nerăbdare aşteptam mesajul... Mă rog, aţi văzut mesajul.

Nu; sunt fenomenali colectiviştii!

Când eu îmi băteam capul de grija lor, ei găseau mijlocul pe atât de ingenios pe cât de simplu pentru a potoli spiritul public, pentru a linişti lumea românească întreagă care fierbea de neastâmpăr şi se pierdea în conjecturi, aşteptând rezolvirea afacerii Ghenadie.

Ei bine, ne-o dă mesajul, această mult dorită rezolvire.

Ghenadie? ...

Mitropolit? ...

Dar astea sunt născociri absurde, ieşite din imaginaţia bolnavă a lui Fleva... Putem noi oare vorbi de aşa absurdităţi în mesaj? Mitropolit? ... care mitropolit?

Ghenadie? ... dar Ghenadie nu există. - Să nu vorbim prin urmare de loc de Ghenadie.

Ş'apoi să mai spuie că d-nii colectivişti nu sunt ingenioşi! Mă rog.

*

P.S. - În ultimul moment, aflu dela câţiva colectivişti de frunte că alaltăieri luni nişte bande conservatoare, sub ochii armatei şi ai poliţiei, făcute prizoniere, au avut îndrăzneala să atace Universitatea din Bucureşti, să stâlcească pe studenţii cari se găseau în sălile de cursuri şi să devasteze edificiul.

Ceva mai mult, bandele îndrăzneţe ale conservatorilor au mers cu infamia până la a forţa pe d. Paul Stătescu, poliţaiul capitalei, şi pe directorul poliţiei, cari plângeau de ciudă, să se pună în fruntea mişeleştilor lor isprăvi.

Toate acestea, apropos de ce, credeţi?

Apropos de chestiunea Ghenadie.

Aşa se simplifică sub un guvern inteligent toate chestiunile complicate.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA