Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Cronică literară

Desigur, ştiţi ce va să zică un autor de predilecţiune; asemenea nu mai încape îndoială că fiecare dintre d-voastre are unul.

D-ta, iubite cititor, ai pe Aristotele; vecinul d-tale are pe Voltaire; amicul d-tale, pe Racine; fratele vecinului, pe Lesage; nepotul său, pe Alfred de Musset; vărul lui, pe Dante... D-ta, amabile cititore, ai pe Lamartine; verişoara d-tale are pe Petrarca, şi fiie-sa, pe d-na de Staël... şi aşa mai încolo.

Fie cine, deci, îşi are autor de predilecţiune pe câte unul din cei trecuţi la lista fiinţelor escepţionali cari au făcut onoarea generului uman şi al căror nume este, mai mult sau mai puţin, cunoscut de lume sau de o parte din lume.

Ei bine, eu - permiteţi-mi o clipă să vă vorbesc de mine — fac prinsoare că nimeni nu ar fi-n stare să ghicească pe autorul meu de predilecţiune.

Trăieşte; este în floarea tinereţii, tocmai când se coace talentul.

Fiţi buni, mă rog, şi m-ascultaţi; despre dânsul am astăzi să vă vorbesc. Voiţi să-i faceţi cunoştinţa?... Îmi faceţi o nespusă plăcere dacă-mi daţi voie a vă servi în aceasta de intermediar.

Iată:

Ca fizic, închipuiţi-vă un băiat cât se poate de bine, afară de o cam prea dezvoltată porţiune de cărnuri, ce[e]a ce, cum zic unii, denotă, în raţiune dreaptă, lipsa substanţei neponderabile care, dupe metafisiciani, constituie, împreună cu materia, fiinţa umană completă.

Ca morale, este un june plin de talent şi viitor, o stea care promite, un soare pentru cerul întunecat al literaturei contimpurane, un fel de cap de şcoală, o producţiune fenomenale a timpului nostru, atlet în stil şi revolutionar în Republica literelor. Este adevărat că n-a studiat decât vro patru clase primare, dar tocmai aceasta este marele cuvânt pentru care dânsul e revoluţionar în astă Republică nenorocită.

Da, doamnelor şi domnilor, el a fost unul dintre acei ce au împlântat cu triumf în librăriile noastre stindardul nelimitatei libertăţi literare. Pot încă susţine că dacă nu ar fi esistat el şi alte capete de specia lui, am fi avut, poate, nefericirea d-a vedea domnind şi astăzi, în toate producţiunile noastre literarii, absurda tiranie a Gramaticei şi stupida supunere la datele şi spusele Istoriei.

Autorul meu de predilecţiune-şi publică operele numai o dată pe an, în volume cari, pe lângă toate cele necesarii unui Calendar, mai conţin şi o mulţime de poezii populare şi anecdote foarte amuzante... Copiez testual frasa subliniată dupe frontespiciul ilustrat al uneia din anualile lui producţiuni.

Ce stil are băiatul ăsta! ce vervă! ce invenţiund ce concepere! ce originalitate! ce noi resorturi literare!...

Şi să nu turbezi de mânie când cugeţi că sunt guri rele, invidioşi şi ignoranţi cari spun că romanurile lui istorice şi sociali sunt nişte nefericite traducţiuni, schiloade plagiaturi?! Au inventat fabule nedemne ca să-l discrediteze; au spus că este ieşit din sărite, că-i lipseşte ceva, că pare a fi capiu; şi toate astea, pentru ce? pentru că umblă cu gâtul cam strâmb şi priveşte cu ochii jumătate închişi, clipindu-i cam prea des.

Ce calomnii! Auziţi cum cutează profanii să vorbească de autorul meu de predilecţiune?!

Nu aibi teamă, favoritul meu autor, graţie darului cu care te-a hărăzit sântul hram al bisericei Icoana, unde se zice că ai priimit botezul, tu te-ai rădicat mai presus de orice critică sau calomnie.

Va veni, te asicur eu, timpul frumos când, pe cea mai mândră dintre pieţele cetăţii noastre, se va rădica bustul tău... Uite! pentru admiraţiunea ce-ţi port, lasă-mă să fac eu, în treacăt, proiectul viitoarei tale statue:

Bustul tău — în grăsimea naturale cred că e destul — aşezat pe un pedestal superb de marmoră antică galbenă; de jur împreju[ru]l pedestalului, spre amintirea servicielor enorme ce ai adus pentru progresul Almanchului în România, să se vadă, săpate în litere de aur, cele douăsprezece semne ale Zodiacului împărţite pe anotimpuri, împreună cu sărbătorile şi târgurile principali de peste an, precum şi cu tasele telegrafo-postali. În faţă, un calendar perpetuu de carton a la maior Papasoglu, ediţiune de lus, care, prin un ingenios resort mecanic, să arate cu 140 ani înainte, fasele lunare, eclipsele şi schimbarea timpului...

Da, graţioşii mei cititori; nimic mai meritat şi mai nemerit, şi mă felicit că am conceput proiectul de mai sus; eram dator s-o fac, pentru că numai eu ştiu câte momente de fericire m-a făcut să gust autorul meu de predilecţiune când am cetit picantele lui nuvele şi nuvelete...

De ace[e]a am ţinut să-i aduc sincera-mi omagine în aceste modeste rânduri de cronică literară, cărora graţioasa ospitalitate a „Ghimpelui" le permite a vă ocupa câteva momente.

– Toate bune, veţi zice; însă ai uitat să ne spui numele autorului d-tale de predilecţiune.

– Mii de scuze, doamnelor şi domnilor; vă mărturisesc că, din distracţiune numai, mi-am uitat această datorie, pe care, dacă nu mi-am împlinit-o de la început, ţin mult a mi-o împlini terminând.

Voiţi să aflaţi numele lui?...

Se numeşte Popnedea.

Ghimpele, 2 Iunie 1874, semnat Car...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA