Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Luca Caragiale

    Da... nebun!

    - Simbolist-dantist -


    Îmi vin adeseoară furii:
     voi să sdrobesc această harfă
    Şi, din informele ei ţăndări,
     un auto-da-fe să fac!
    Decât a fi prostituită
     şi cântul meu a fi o marfă,
    Să piară coardele în flăcări!...
     de-acu pe veci eu voiu să tac!

    Despreţuiesc onori, avere;
    De slavă m-am hrănit destul!
    Alt orizont privirea-mi cere:
    De-aşa nimicuri sunt sătul!

    Să nu-mi azvârle-atotputinţii
    Nici o favoare... Nu! n-o vreu!
    Am o comoară-n fundul minţii;
    De-ajuns îmi sunt acuma eu!

    Trec astăzi ignorat prin lume,
    Dar, trainic, las în viitor
    Un semn, o glorie, un nume
    Acestui imbecil popor!

    Să linguşesc telurici patemi?
    Reptilă eu?... Prea mândru sunt!…
    Apollo calea demnă-arate-mi
    Pe-acest tâmpit, senil pământ.

    Mulţime brută şi ingrată!
    Cu-a mea cântare nu putui
    În viaţă-mi să te mişc o dată...
    Şi-odată... o să-mi ridici statui.

    “A! eşti nebun!” mi-au zis mişeii.
    “Da, sunt nebun!” răspuns-am eu…
    Ca voi strigau şi fariseii
    Crucificând un Dumnezeu!

    Tenebre fără fund mă-nghită,
    De-oi face din divina harfă
    O palidă prostituată
    Şi din cântarea mea o marfă!

    Pe coardele acestei lire,
    Voi întona un cânt sublim:
    Poet sunt! nu voi umilire...
    Poeţii... nu ne umilim!


    Moftul Român din 1893, republicată în Calendarul Moftului Român pe 1902




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA