Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Din cine e compusă opoziţia?

Am vorbit acum câtva timp despre un interesant studiu al d-lui Paulhan asupra „prostiei la om”; d-l Paulhan stabileşte, după cum s-a văzut, că prostia provine mai cu seamă din pretenţie.

Nu mai încape îndoială că un zidar, care se ţine de meseria sa şi nu se amestecă în lucruri pe care nu le poate pricepe, nu se va expune niciodată a fi tratat de prost; din contră, dacă-şi va exercita meseria sa cu conştiinţă şi cu iscusinţă, se va putea cu drept cuvânt spune de dânsul, că e un zidar inteligent. Îndată ce însă zidarul nostru se va amesteca în cestiuni înalte economice şi va căuta să le dezlege fără a fi dobândit mai înainte cunoştinţele trebuincioase, cu alte cuvinte, îndată ce-l va apuca boala pretenţiei, toată lumea va spune despre dânsul că e un „prost”.

După cum vedem, prostia e un lucru foarte relativ; un om e prost sau nu, după cum e plin sau lipsit de pretenţie. Aşa fiind, nu e de mirat că întâlnim prostia chiar la oameni de altminteri deştepţi şi înzestraţi cu o cultură mai deosebită. Nimeni bunăoară n-ar îndrăzni să atribuie calificativul întrebuinţat aşa de des de d-l Paulhan unui mare număr de persoane, care fac parte din opoziţie, dacă toate aceste persoane s-ar ţine cu modestie de profesiunile lor şi nu ar voi să iasă cu orice preţ la iveală. Când mai toate aceste persoane însă nu strălucesc, în activitatea lor de toate zilele, prin nici un talent sau o însuşire deosebită, e din parte-le o dovadă netăgăduită de pretenţie, din momentul ce se aruncă în luptele politice, scot gazete şi-şi dau o osteneală nemaipomenită să convingă lumea că sunt oameni politici şi că lor ar trebui să li se încredinţeze frânele guvernului.

Pentru a face pe lume să creadă că eşti om politic, nu e de ajuns să o spui singur, înainte de toate trebuie să fii un asemenea om.

Apoi de oameni politici e compusă opoziţia de astăzi?

Afară de câteva mici excepţii, care se ţin cu totul retrase din politica activă şi pe care nu le vedem la nici una din întrunirile opoziţiei, restul sunt mai mult nişte politicieni pretenţioşi, incapabili de a se uni în jurul vreunei idei comune, şi ca atare demni de-a figura în vreuna din rubricile stabilite de d-l Paulhan.

Apoi oameni politici sunt cei de la România, care, neavând nici o idee a lor proprie, nefiind în stare să scoată din creierul lor un singur argument serios şi original, nu găsesc altceva mai bun de făcut decât să plagieze pagini întregi din Laboulaye şi articole publicate acum câţiva ani de alte ziare şi să le servească apoi publicului ca ale lor proprii?

Apoi oameni politici sunt cei de la Lupta, care nu au găsit în arsenalul lor altă armă decât insulta la Rege, insulta sistematică?

Apoi oameni politici sunt cei de la Naţiunea, care declarau acum câtva timp urbi et orbi că ţinta lor este de-a face din România cel mai mare imperiu al lumii (textual)?

Şi oameni politici sunt oare urzitorii tuturor ştirilor îndreptate în contra intereselor ţării?

Oameni politici sunt aceia care nu găsesc alt mijloc de-a combate guvernul decât acela de-a pune în circulaţie fel de fel de ştiri pline de neadevăr, menite a discredita nu numai guvernul dar ţară întreagă?

Oameni politici sunt acei care anunţau acum câtva timp că guvernul va revizui din nou art. 7? Că guvernul trebuia să convoace chiar în septembrie Camerele pentru a propune abrogarea legii privitoare la comerţul ambulant? Că d-l Bleichröder s-a opus la contractarea oricărui împrumut al României în Germania? Că guvernul are de gând să facă în străinătate un împrumut de 155 milioane? Că negăsind 155 el se mulţumeşte cu 30 milioane? Că negăsind nici această sumă, guvernul va scade toate lefurile funcţionarilor cu 20 la sută? Că d-l Grigorescu, şeful direcţiei contabilităţii din Ministerul de Finanţe, va pleca la Berlin, Viena şi Frankfurt în scopul de-a plasa rentă 5 la sută română pe preţul de 75 suta? Că guvernul a dat ordin să nu se mai achite nici un mandat la casieria centrală?

Ar trebui să umplem mai multe coloane dacă ne-am da osteneala să reamintim toate născocirile puse în circulaţie de unele ziare din opoziţie, care, dragă Doamne, au pretenţia de-a reprezenta o direcţie politică.

Când s-a adeverit că nici una măcar din aceste ştiri, de care toate ziarele din opoziţie s-au folosit în timp de luni întregi pentru a ataca guvernul, când s-a adeverit că nici una nu e adevărată, cum rămâne cu pretenţia acelor ziare că sunt serioase şi că opoziţia pe care o fac guvernului e întemeiată pe motive temeinice?

Pretenţii şi iar pretenţii, putând figura toate ca adaos la materialul adunat de d-l Paulhan.

Nu e de mirat acum că mai toate ziarele noastre de opoziţie, începând cu România şi sfârşind cu gazeta de mode şi scandaluri, nu mai au cea mai mică autoritate şi că strigătele şi vaietele lor prefăcute răsună în deşert.

Voinţa naţională, II, nr. 358, 3 octombrie 1885

TE-AR MAI PUTEA INTERESA