Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Al doilea concert simfonic Peters

Am avut alaltăieri o bună duminică; încă un concert simfonic al orchestrei Peters. Nu pot îndestul mulţumi valorosului maestru şi bravilor săi artişti pentru momentele-n adevăr fericite ce ni le-au procurat.

Peters şi orchestra lui sunt netăgăduit chemaţi la mari succese viitoare. Atîta muncă competentă, sinceră şi conştiinţioasă nu poate rămîne fără roade.

A solicita, după vechiul calapod, „Încurajarea publicului pentru o întreprindere culturală, care etc., etc...” credem de prisos. Întreprinderea lui Peters este prea serioasă ca să mai aibă nevoie de reclama banală. Viitorul are s-o dovedească îndestul aceasta.

Dacă inteligentul maestru va avea totdeuna acea dragoste, ce i-o cunosc, pentru nobila lui profesiune, întreprinderea lui va triumfa, orice piedici răutăcioase i se vor opune.

Concertele simfonice populare ale lui Peters trebuie să reuşească!

*

Daca e o favoare viaţa, cine nu gustă din farmecul generoasei muzici este un fel de orb care nu o poate simţi întreagă acea favoare: el nu se poate bucura de o nemăsurată frumuseţe binefăcătoare, cărei numai lumina îi poate fi pereche.

Un bun concert simfonic!... E o vastă paradă triumfală, un carnaval monstru cu nenumărate cortejuri de gîndiri şi patimi costumate în atribute sclipitoare, perindîndu-se sub o colosală ploaie vertiginoasă de scîntei colorate.

Iată, parada începe.

Smetana, unul dintre cei mai de curînd celebri — unul care începe să trăiască după ce a murit. Ursitoarea lui a fost bună numai pentru noi, căci i-a dat talentul: pentru el a fost crudă — Smetana a murit înainte de a se putea bucura de marele lui triumf, care va creşte mereu. Uvertura lui la Secretul e o strălucită bucată romantică.

Apoi un concert pentru vioara de Paganini... Hartzer este un excelent violonist, cu atît mai excelent cu cît instrumentul lui este de prea inferioară calitate. Hartzer e departe de a fi un Paganini; dar desigur vioara lui e o vioară pe care Paganini ar fi azvîrlit-o în sobă. Şi cu toate astea, bravul artist s-a achitat cu o perfectă onoare de greaua lui sarcină. Trebuie să fie un mare meşter bărbierul care în lipsă de brici, mă rade cu o custură — şi fără să mă zgîrie.

Acum trece cortejul fantastic al lui Dvorzak — o poemă simfonică. E Duhul Apelor: vestita legendă slavă, ilustrată prin sunete. Ce lumini şi ce cintece de valuri! ce adîncimi străvezii în această stranie compoziţie!

După Dvorzak, Wagner, titanul revoltat, care d-abia mai încape în posibilitatea sonorităţilor: Encelad zbuciumîndu-se sub stînca pe care vrea s-o clatine din temelii — pentru aceea el nu-şi încheie pornirea melodică decît cînd osteneşte sub greutatea covârşitoare.

*

Dar s-au stins aurorele nordice ale lui Smetana, şi lampioanele veneţiene ale lui Paganini, şi fîntînele luminoase ale lui Dvorzak, şi valurile volcanice ale lui Wagner — s-a stins toată iluminaţia feerică: a răsărit soarele, soarele însuşi — Mozart!

Ce limpiditate şi putere apoloniană!

E aşa de strălucitor, pe lîngă luminile pe cari le-a stins prin înfăţisarea lui încît trebuie să-ţi acoperi un moment ochii: o emoţiune mai înaltă decît aceea ce ne-o produce acest splendid răsărit nu se poate.

Şi cînd soarele a apus, începe lumina unei aurori polare, o zgomotoasă petrecere populară norvegiană, o bucată clasică de caracter rustic a lui Swendsen, poate prea manierată, dar tot frumoasă — pentru că muzică urîtă nu se poate — un glas sentimental care-şi cîntă patetic cîntecul de dor alături de veselii dănţuitori.

*

Nici la al doilea concert al lui Peters nu a lipsit marele închinător al artei, poetul care se numeşte Carmen Sylva.

Tu, care nu ai darul să înţelegi farmecul muzicei, poţi pricepe cîtă putere are acest farmec asupra unui suflet uman întreg-înzestrat, privind numai cum i se iluminează amatorului chipul sub razele sonore ale lui Mozart.

Emoţia-i este nebiruită. Iată cum i se ridică mîna la arcul sprincenelor, sub pornirea unei voluptăţi sufleteşti care aproape doare; iată ce legănare a capului, şi ce zîmbet lăcrămos şi extatic de duioasă mulţumire ca pentru o binefacere ce-i vine din generositatea cerului!

Epoca, 1 ianuar 1897

TE-AR MAI PUTEA INTERESA