Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Economii...

Directorul Moftului român fusese numit impiegat la Regia monopolurilor statului, două luni după venirea Partidului Conservator la putere, în 1899. Împrejurări politice, asupra cărora, chiar dacă ne-am permite, n-avem deocamdată loc să dezbatem, au făcut să revie la putere Partidul Liberal.

Ţara trecea printr-o criză nemaipomenită: trebuia degrabă găsită o soluţiune care să restabilească faţă cu Europa creditul mai mult decât compromis al regatului român, ameninţat a fi pus sub interdicţie ca orice tânăr stricat şi risipitor. Atunci s-au propus trei soluţiuni:

1.Impozite indirecte fără economii;
2.Impozite directe şi mici economii;
3.Mari economii şi mici impozite directe şi indirecte.

Această a treia soluţiune — a liberalilor — a convenit Majestăţii-Sale regelui; Majestatea-Sa regele a chemat pe liberali la putere, şi astfel, fireşte, aceeaşi soluţiune a convenit şi ţării.

Atunci, individul numit de conservatori în slujbă, ca recompensă pentru mici servicii aduse prin publicitate în opoziţie, a primit de la noul director general al Regiei, onor. d-l C. Mănescu, următoarea adresă, cu data de 30 martie, când, printr-o stranie prevedere, primul număr al Moftului român ieşise de sub tipar [Cu data: duminică 1 aprilie 1901]:

„D-lui I.L. Caragiale, registrator etc.

Domnul meu,

Postul de registrator ce ocupaţi în administraţiunea centrală fiind suprimat prin bugetul exerciţiului 1901-1902, cu regret vă facem cunoscut că rămâneţi în disponibilitate pe ziua de 1 aprilie 1901.

Director general C. Mănescu”

Acel „cu regret” era prea delicată vorbă, ca să nu merite un răspuns politicos. De aceea, directorul revistei noastre se grăbeşte a răspunde d-lui director general al Regiei prin numărul acesta:

„D-sale d-lui director general al Regiei M.S.

Prea stimate domnule,

Înţeleg şi, dacă voiţi, împărtăşesc chiar regretul d-voastră pentru aceea ce mi-aţi făcut cunoscut pe ziua de 1 aprilie. Trebuie însă să ne resemnăm: ţara are atâta nevoie de economii! Când mă gândesc că numai prin suprimarea postului meu de registrator, regatul face o economie enormă! D-voastră, ca om de calcule, veţi înţelege îndată.

În adevăr, eu primeam efectiv pe lună lei 389, bani 50; asta face câte 4.674 lei 40 bani pe an. Ei! Dacă slujeam 30 de ani, asta făcea 140.220 lei; dacă apoi, după acei 30 de ani, slujiţi fără să fi fost lovit de vreo penalitate, care să mă facă a-mi pierde dreptul la pensie, m-aş fi retras, regulându-mi acest drept, şi aş fi profitat de el încă, să nu zic alţi 30 de ani, dar măcar 25, câte 300 lei pe lună, 3.600 pe an, şi asta face un condei de 90.000. Care va să zică: 140.220 lei, leafa, şi 90.000, pensie, fac un total de 230.220 lei.

Să nu regretăm dar, stimate domnule, când prin sacrificiul nostru, fie chiar silit, se poate aduce atâta folos statului, înecat aproape în ruină prin atâtea risipe, atâtea lefuri exagerate şi pensiuni exorbitante.

Convins să împărtăşiţi şi d-voastră sentimentele mele patriotice, sunt şi rămân al d-voastră devotat servitor.

I.L. Caragiale fost impiegat clasa I în ad-ţia centrală R.M.S.

P.S. Ştiind că administraţia centrală a R.M.S. are pe de o parte o sumă alocată în bugetul său pentru abonamente la ziare şi deosebite reviste, iar pe de altă parte face, în ziare şi reviste, publicaţiuni în interesul serviciului de exploatare — profit de ocaziune, prea stimate domnule director general, spre a vă ruga să binevoiţi a onora şi revista noastră cu un abonament şi să-i primiţi şi ei oferta pentru publicaţiuni şi anunţuri ale Regiei. Mai ales în această privinţă, cred că administraţia d-voastră ar face bine, în interesul său, să trateze şi cu noi, pretenţiunile noastre fiind cu atât mai modeste cu cât tirajul nostru e foarte însemnat şi foaia noastră, ca ebdomadară, citită cu multă insistenţă şi atenţie în toate straturile sociale.

Cu tot respectul, I.L.C.”

Moftul român, nr. 2, 8 aprilie 1901

TE-AR MAI PUTEA INTERESA