Editura Global Info / Literatură |
Ion Luca Caragiale
O gogoaşă
Cetăţeanul Ghiţă Calup, băcan în mahalaoa X şi gardist civic, este foarte gelos de cocoana dumisale. El are în prăvălie un tejghetar tănăr anume Ilie, pe care-l iubeşte mult, căci este foarte harnic. Pentru aceea jupân Ghiţă i-a dăruit la Sf. Ilie de ziua lui o legătură de gât prăzulie.
Când prietenii povăţuiesc pe jupăn Ghiţă să trimeaţă în locu-i la gardă pe Ilie, jupânul le răspunde:
„Nu-mi pasă să lipsesc de acasă şi un an de zile. Nu mi se simte lipsa. Ilie să trăiască! Am să-l fac tovarăş la parte!"
Cetăţeanul Calup, când îi vine rândul să facă de gardă, cheamă pe Ilie, şi după alte multe îi recomandă mai ales să păzească straşnic cinstea cocoanii:
,,...Ştii tu Ilie cum sunt muierile...
— Ştiu, jupâne,..
— Ei! ia vezi... Păzeşte bine!
— Las pe mine, jupâne; cât o trăi Ilie, cinstea dumitale e cinste...
— Bravos Ilie! Am să te fac tovarăş la parte!"
A treia zi de Sf.-Ilie, jupân Calup, care plecase de dimineaţă ca să stea de gardă până a doua zi, apucându-l peste noapte oare-cari dureri, e silit a se întoarce acasă la ceasu unu despre ziuă, După ce bate foarte mult in poartă, Ilie zăpăcit de somn, vine să-i deschiză; jupăn Calup intră în odae. Cucoana doarme cu faţa la perete. — Când jupân Ghiţă voeşte să se culce, găseşte pe plapuma dumisale de dumicaton alb o legărtură de gât prăzulie... foarte sgârcită.
..........................................
A doua zi, jupânul a certat pe Ilie, că nu-şi păstrează lucrurile şi mai ales legătura, pe care i-a dăruit-o de ziua lui; însă această mică neglijenţă nu putea fi tocmai un cuvânt ca să nu-l facă tovarăş după făgăduială.
...În adevăr, chiar din aceea zi, în casa cetăţeanului Ghiţă, Ilie este tovarăş la parte — parte mai mare sau mai mică, după cum se întâmplă să-i vie rândul jupânului la garda.