Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Guvernul şi modificarea art. 7

În numărul său de ieri Românul cuprinde, în trei coloane foarte interesante, un fel de profesie de credinţă a partidului roşu, sau mai bine zis, o declaraţie amoroasă în toată regula adresată cu multă căldură sferelor înalte, ce au înscris şi au făcut să se înscrie în tratatul de la Berlin art. 44. Cu o zi înainte, organul prezidentului Camerii arăta că guvernul roşu, nu dela majoritate ci dela minoritate va stărui să aibă o deslegare a cestiunii israelite; a doua zi însă schimbă foaia, şi în dorinţa d'a nu se amăgi cumva autorii tratatului şi inspiratorii art. 44 asupra vederilor partidului roşu, Românul aşterne trei coloane de lămuriri în această privire.

Lăsăm la o parte introducerea articolului, unde Românul se felicită că, graţie guvernului roşu ţara este acum sosită într'o stare politică, pe care nici cei mai geniali şi mai îndrăzneţi eroi ai trecutului n'ar fi cutezat s'o viseze; ceea ce este important să relevăm sunt părerile acelei foi în privinţa cestiunii art. 7 mai ales faţă cu partidul conservator.

Astăzi - zice Românul - ni se cere de întreagă Europa ca să ştergem din instituţiile noastre nişte restricţiuni legislative, ce sunt cu totul contrarie spiritului tolerant al ţărilor celor mai culte. Care va să zică, noi facem parte din ţările cele mai culte, şi Europa, în interesul nostru numai, pentru întregirea ideilor liberale în sânul Constituţiunii noastre, ne-a impus să dăm drepturi la evrei. Aceste complimente bine simţite la adresa Europei din partea organului radical, n'ar avea o semnificare atât de importantă, dacă mai la vale nu am citi:

... Datoria noastră este de a aborda, de a trata şi de a resolva cât mai curând această chestiune, oricât ar fi ea de dificilă.

A căuta să ne sustragem, prin subterfugii, nu este a înlătura, ci numai a amâna şi a îngroşa dificultatea...

... Dacă s'ar cerca cineva să alunge soluţiunea şi de astădată, pericolul ar deveni şi mai mare şi mai iminent.

Negreşit că acel pericol nu va fi provocat de partida liberală... Cine a zis că trebue să ne sustragem dela cestiunea israelită prin subterfugii ? - Nimini. Toate părerile date în deosebite părţi până acuma asupra acestei cestiuni, toate chipurile de soluţiune, într'un sens sau într'altul, arătate, au fost clare; despre subterfugiuri n'a fost vorba până acum nicăeri; au fost şi sunt încă persoane şi grupuri cari ar fi de părere, că cestiunea israelită neputând-o noi deslega acuma de zor fără a ne primejdui naţionalitatea, trebue să răspundem Europei cum că deocamdată nu voim a ceda întru nimic cerinţii art. 44 al tratatului; această părere extremă, bună rea, s'a enunţat clar, şi tocmai fiindcă e aşa de hotărîtoare în sensul negativ, nu o putem numi un subterfugiu. Însă Românului îi trebuia o întorsătură de condeiu, pentru a putea face celor interesaţi din lăuntru şi din afară preţioasa declaraţie că partida roşie, care la 66 făcuse cererea de a se şterge restricţia contrară spiritului tolerant al ţărilor celor mai culte, nu are să se tocmească nici acuma mult la trecerea acestei cestiuni. Când o operaţiune, - zice Românul - oricât de dureroasă şi de delicată, este recunoscută ca necesară, chirurgul prevăzător nu cată s'o amâne. El se teme de cangrenă.

Tot asemenea şi în ţară la noi partida liberală n'a pregetat niciodată de a feri corpul nostru social de cangrena ce vor să-i inoculeze adversarii ideilor liberale.

Orice or zice oamenii partidei conservatoare, în sofisticele lor raţionamente, răul nu poate consista niciodată în întemeiarea şi răspândirea libertăţilor; el provine din restricţiuni exagerate, din aplicaţiunea falsificată şi răstălmăcită a principielor şi a dispoziţiunilor liberale. Amânările continue, deviaţiunile dela un scop determinat, împleticirile şi confuziunea, toate aceste piedice, întrebuinţate ca tactică în afacerile statului, au format mai totdeauna bagajul cu care partida conservatoare a intrat în lupte cu cea liberală din ţară dela noi.

Prin urmare, cei interesaţi din lăuntru şi din afară pentru întregirea ideilor liberale în sânul Constituţiei noastre, să ştie că partida liberală nu pregetă de a feri corpul nostru social de cangrena, ce vor să-i inoculeze adversarii ideilor liberale (conservatorii), cari, prin sofisticele lor raţionamente, vor să dovedească că răul consistă în răspândirea nemăsurată a libertăţilor.

Românul are nevoie să facă astăzi această denunţare în contra conservatorilor; acest organ al unui partid ce se intitulează partid naţional nu se ruşinează a denunţa Europei pe partidul adversar, că umblă să scape de soluţiunea cestiunii israelite prin subterfugii, pe când partidul liberal, având a lupta cu cel conservator, are scopul determinat de a întregi ideile liberale din Constituţie.

Această denunţare neruşinată a Românului îl priveşte, şi nu avem de loc nevoie de a ne apăra în contra ei. Nu ne importă astăzi a şti ce părere pot să-şi facă în privinţa noastră cei interesaţi la deslegarea cestiunii art. 7 în folosul israeliţilor, după acuzările ce ne aduce organul roşu. Ne importă a şti cum anume partidul d-lor Rosetti-Brătianu-Mihălescu înţelege întregirea ideilor liberale în Constituţia noastră. Aceasta ne importă a şti atât noi cât şi minorităţile din Camerele de revizuire. Nu este vorba de amânări continue, de deviaţiuni dela un scop determinat, de împleticiri şi confuziuni nici de bagajul cu care partida conservatoare, după zisa Românului, luptă; e vorba scurt şi lămurit despre ce părere are şi ce soluţiune propun în cestiunea art. 7 majorităţile roşii sau guvernul lor. La această întrebare se cere un răspuns categoric, şi până ce nu-l vor avea, minorităţile nu vor putea ieşi din rezerva lor, oricari ar fi acuzările şi denunţările roşiilor.

Această cerere o făcuse partida liberală la 1866. Cestiunea nefiind atunci înţeleasă de majoritatea naţiunii, este drept a spune, că Europa, făcându-ne acum această cerere, nu pare a se preocupa aşa mult de nevoile noastre economice, cât de întregirea ideilor liberale în sânul Constituţiunii noastre.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA