Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Luca Caragiale / Iacob Negruzzi

    Hatmanul Baltag

    Operă bufă în 3 acte şi 5 tablouri de Iacob Negruzzi şi Ion Luca Caragiale. Muzica de Eduard Caudella


    Persoanele:

    Hatmanul Baltag
    Comisul Stacan
    Sotir
    Ciraci: Pleaşcă, Duşcă, Buduşcă
    Zulnia
    Cucoana Arghiriţa

    Ciraci, Invitaţi, Slujitori, Copii.

    Scena se petrece pe malul Trotuşului în Evul-mediu.

    ACTUL I

    TABLOUL I

    (Decorul: reprezentă un peisaj muntos. În stânga, din fund, până pe planul întâi, stânci acoperite cu pădure, toate practicabile. În fund, la stânga, deasupra stâncei celei mai nalte, turnul unui castel cu poartă de fier şi punte. De la poartă porneşte o potecă peste punte; poteca şerpuieşte pintre practicabile până în avant-scenă. Stâncile se lasă în jos, descrescând până în faţa scenei. De la picioarele stâncilor, în mijlocul scenei, începe un parc cu poteci. Este timpul despre ziuă. Steaua dimineţei licăreşte încă pe cer. La ridicarea perdelei s-aud cântând cocoşi. Ciracii dorm cu cânii de vânat la picioarele stâncilor, cu armele aşezate lângă dânşii; după introducerea orchestrei se lasă puntea castelului, poarta se deschide şi apar Baltag şi Stacan gătiţi de vînătoare. Baltag suflă din corn. Se face ziuă.)

    SCENA I

    BALTAG, STACAN şi CIRACII

    Nr. 1

    BALTAG

    Sculaţi! Sculaţi!
    Ciraci, vă deşteptaţi!
    Colo, în zare, iată,
    Lumina se arată,
    Ne cheamă sus la munte, în codru-ntunecos,
    Mistreţul crunt şi cerbul şi ursul fioros.

    STACAN

    Sculaţi! Sculaţi!
    Ciraci, vă deşteptaţi!
    Pe armăsari călare
    'Aidem la vânătoare,
    Cu suliţa, cu arcul, în codrul cel de fag
    Sculaţi! vă cheamă cornul hatmanului Baltag!

    CIRACII

    Sculaţi!
    Sculaţi!
    Cu toţi vă deşteptaţi!
    Pe armăsari călare,
    'Aidem la vânătoare,
    Cu suliţa, cu arcul, în codrul cel de fag
    Sculaţi! ne cheamă cornul hatmanului Baltag!

    Ensemble

    BALTAG — STACAN — CORUL

    În munţi la vânătoare,
    Ce mândră desfătare!
    Cu toţi să-ncălecăm,
    În codru să plecăm!

    STACAN (Recitativ)

    Să plecăm în codru, da!
    Dar trebui' mai-nainte
    După obiceiul vechi şi cuminte!

    (arătând cătră public)

    A ne recomenda.

    BALTAG

    Eu sunt hatmanul Baltag,
    Din strămoşi măreţi mă trag
    Reprerestrăbunul meu
    Cu vestit baltagul său,
    Sub Ciubăr-Vodă cel Mare
    Zdrobea hordele tatare.
    Pentru-a sale vitejii,
    Domnu-i hărăzi moşii,
    Aşa mari, aşa de-ntinse
    Cât cu ochii le cuprinse
    De pe vârful istui munte,
    Şi-l făcu boier de frunte
    Asupra boierilor
    Pentru vecii vecilor,
    Dându-i numele „Baltag".
    Din aşa strămoş mă trag!

    CORUL şi STACAN

    Şi „Baltag” l-a poreclit:
    Din aşa viţă-a ieşit!

    BALTAG

    Dându-i numele „Baltag".
    Din aşa strămoş mă trag!

    STACAN

    Eu sunt comisul Stacan,
    Nici eu nu sunt bădăran
    Reprerestrăbunul meu
    Avea şi el darul său
    Sub Ciubăr-Vodă cel Mare
    Golea vajnic la pahare.
    Pentru-acest talent vestit,
    Vodă comis l-a numit
    Peste buţi şi poloboace
    Cu vinaţuri busuioace,
    Roşii, albe, dulci ca mierea,
    Dându-i toată privegherea
    Asupra butoaielor
    Pentru vecii vecilor,
    Şi „Stacan” l-a poreclit.
    Din aşa viţă-am ieşit.

    CORUL şi BALTAG

    Şi „Stacan" l-a poreclit
    Din aşa viţă-a ieşit!

    STACAN

    Şi „Stacan" l-a poreclit
    Din aşa viţă-am ieşit.

    BALTAG

    Aşa, din vremi bătrâne, trăiesc fără-ncetare
    Baltagii şi Stacanii în chef şi vânătoare.

    STACAN
    Cine-şi petrece-n codri viaţa lui cu drag?

    BALTAG

    Tot hatmanul Baltag!

    CORUL

    Tot hatmanul Baltag!

    BALTAG

    Şi cine este-n pivniţi pe vinuri căpitan?

    STACAN

    Tot comisul Stacan!

    CORUL

    Tot comisul Stacan!

    BALTAG

    Dar şi ciraci ca dânşii, aşa buni vânători,

    (arată pe ciraci)

    Au fost mai rareori!

    CORUL

    Au fost mai rareori!

    STACAN

    Dar, nici în vremea veche, la chefuri n-au mai fost
    Ciraci cu-atâta rost!

    CORUL

    Ciraci cu-atâta rost!

    BALTAG

    Aurora se ridică şi cerul e senin!

    STACAN

    Noroc la vânătoare!

    CORUL

    Să meargă toate-n plin!

    TOŢI (repriză)

    În munţi la vânătoare,
    Ce mândră desfătare!
    Cu toţi să-ncălecăm,
    În codru să plecăm!

    (Plecarea la vânătoare; procesie scurtă. Baltag şi Stacan pornesc întâi, după dânşii ciracii, ducând cânii, toţi suie pe deal pentru a dispărea în stânga. Baltag rămâne la urmă pe vârful unei stânci privind în zare spre dreapta, pe unde are să intre Zulnia. Stacan se întoarce şi-l trage afară din scenă. Joc de scenă, în vreme ce orchestra urmează în surdină motivul corului.)

    SCENA II

    SOTIR, apoi CUCOANA ARGHIRIŢA

    SOTIR

    (apare în dreapta, misterios, pe mişcarea motivului corului)

    Poşta rurală: serviciul zilnic... Scrisorile loco se ridică dimineaţa până-n ziuă. (merge la copac în dreapta, în fund, şi ia dintre crengi o scrisoare.) „Prea graţioasei şi nobilei domnişoare Zulnia, la castelul străbunilor săi, loco!” (o pune în brâu, de unde scoate o alta.) „Prea strălucitului hatman Baltag, la castelul său, loco.” (miroasă plicul.) Trandafir! (pune plicul în crengi.) Cine a născocit scrisul şi scrisorile, desigur n-a putut fi un părinte de familie, ori şi dacă a fost, l-a bucurat Dumnezeu numai de băieţi. Una dintre primejdiile familiilor este abecedarul! Ce dar funest invenţia scrisului, pentru familiile cu domnişoare! Dar destule reflecţii filozofice pentru un factor poştal rural; să ne îndeplinim datoria... Poşta rurală, serviciul zilnic: Scrisorile loco se ridică dimineaţa până în ziuă. (Cucoana Arghiriţa intră repede prin stânga.) A! Cucoana Arghiriţa! M-a văzut.

    ARGHIRIŢA

    (merge la copac şi ia scrisoarea pe care a pus-o Sotir)

    De mult te pândeam, jupâne Sotirache. Te-am prins în sfârşit.

    SOTIR

    Zău, cuconiţă...

    ARGHIRIŢA

    Taci! arată scrisoarea!...

    SOTIR

    Care?

    ARGHIRIŢA

    Pe cea cătră duduca Zulnia... Sotirache, nu umbla cu mofturi. Dă-mi-o numaidecât!

    SOTIR

    Dar jur că...

    ARGHIRIŢA

    Nici o vorbă... dă-o degrabă, îţi ştiu eu, meştere Sotirache, meşteşugurile d-tale de mult.

    SOTIR

    Cred şi eu, din tinereţe.

    ARGHIRIŢA

    Aud? dă-mi biletul. (Sotir încolţit dă scrisoarea din brâu, Arghiriţa citeşte.) „Prea graţioasei şi nobilei d-rei Zulnia... loco... Prea graţioasă şi nobilă cuconiţă! Dacă inima d-tale ar fi aşa de simţitoare, pe cât chipul şi toată fiinţa îţi sunt de fărmecătoare, un om care te adoră şi ar cuteza să ţi-o spună şi să te întrebe, ar putea el să spere vreodată a fi fericit?” (returnela romanţei, Zulnia cântă.)

    SOTIR

    St... Duduca... (ei s-ascund după copac.)

    SCENA III

    ZULNIA, ARGHIRIŢA, SOTIR

    Nr. 2

    ZULNIA

    (Romanţă)

    I

    Auroră mândră, ah! spune-mi mie
    Dacă viteazul ce am zărit
    Cunoaşte dorul ce mă sfâşie,
    Cunoaşte oare cât m-a rănit?
    De când pe dânsul eu l-am văzut,
    Liniştea vieţii, ah! am pierdut!

    II

    Îl văd oriunde, prin flori, prin stele,
    Îl văd în cartea ce o deschid,
    Îl văd în visul nopţilor mele
    Când spre odihnă ochi-mi închid.
    De când pe dânsul eu l-am văzut,
    Liniştea vieţii, ah! am pierdut!

    III

    Dacă Ursita încântătoare
    Ar vrea vreodată să-l dobândesc,
    O fericire alta mai mare
    Nu pot pe lume să mai doresc.
    Ah! lânga dânsul ar fi un trai
    Mai bun, mai dulce decât în rai!

    ARGHIRIŢA (apărând)

    Sărmănică, sărmănică!...

    ZULNIA

    Mătuşica?

    ARGHIRIŢA

    N-am bucurie, te-am pierdut. Acum înţeleg eu fantasiile tale, cura d-tale cu apă neîncepută până-n ziuă.

    SOTIR

    (iese pe furiş în dreapta, aparte)

    O scena intimă de familie, nu-i locul nostru aici. Întâia calitate a unui factor poştal rural este discreţia serviciului zilnic: scrisorile loco se ridică dimineaţa până-n ziuă. (iese.)

    ZULNIA

    Ei da, mătuşică. De vreme ce ştii, de vreme ce nu-ţi mai pot ascunde nimica, trebuie să-ţi spun tot, să te fac să-nţelegi.

    ARGHIRIŢA

    Ce să-nţeleg! ce vrei să-nţeleg, decât că eşti o copilă naivă, o neroadă, o nebună!

    ZULNIA

    Dacă sentimentul...

    ARGHIRIŢA

    Taci cu sentimentul. Parcă numai d-ta ştii ce-i sentimentul, întreabă-mă pe mine, să-ţi spun eu ce-i sentimentul. Nu înţelegi că ai a face cu un bărbat? Ştii tu ce sunt bărbaţii?

    ZULNIA

    Mătuşică...

    ARGHIRIŢA

    Să-ţi spun eu ce sunt bărbaţii, să-ţi spun eu ce-i sentimentul.


    Nr. 3

    CUCOANA ARGHIRIŢA

    (Rondo)

    Sentimentul, nepoţică,
    Pentru noi e un păcat;
    Te pândeşte la potică,
    Ca un hoţ, orice bărbat
    Te ocheşte,
    Te-ameţeşte,
    Te uimeşte,
    Te vrăjeşte,
    Până când deodată, haţ!
    Ţi-a prins inimioara-n laţ!
    Îl iubeşti
    Şi te jertfeşti...
    Însă... pace!
    N-ai ce-i face
    Bărbatul cel mai de soi
    Încă e un marţafoi.

    II

    Nu m-ai crede când ţi-aş spune
    Că odată chiar şi eu
    Am avut visuri nebune
    Pentr-un mândru paraleu.
    Mă pândise,
    M-ameţise,
    Mă uimise,
    Mă vrăjise,
    Până când deodată, haţ!
    Mi-a prins inimioara-n laţ!
    L-am iubit
    Şi m-am jertfit;
    Însă... pace!
    N-ai ce-i face
    Bărbatul cel mai de soi
    Încă e un marţafoi!

    III

    Aşadar şi prin urmare,
    Sentimentu-i un păcat;
    Fii în veci fără-ndurare
    Chiar de-ţi place vrun bărbat,
    Învârteşte-l,
    Răsuceşte-l,
    Ameţeşte-l
    Şi vrăjeşte-l,
    Până când deodată, haţ!
    Tu să-i prinzi inima-n laţ!
    Nu-l iubi,
    Nu te jertfi,
    Fiin'că pace!
    N-ai ce-i face
    Bărbatul cel mai de soi
    încă e un marţafoi!

    ZULNIA

    Aşa o fi fost cu paraleul d-tale, dar cu cavalerul meu nu-i tot aşa!

    ARGHIRIŢA

    Eşti o copilă fără minte; toţi ca unul!

    ZULNIA

    El ca toţi! Peste putinţă! Un erou!

    ARGHIRIŢA

    Ca şi paraleul meu!

    ZULNIA

    Un mare vânător, un Nemrod!

    ARGHIRIŢA

    Ca şi paraleul meu, un nerod!

    ZULNIA

    Frumos!

    ARGHIRIŢA

    Ah!

    ZULNIA

    Mândru!

    ARGHIRIŢA

    Ah!

    ZULNIA

    Sentimental!

    ARGHIRIŢA

    Brutal, senzual, desigur un marţafoi!

    ZULNIA

    Delicat, duios!... O să mă iubeasca, o să-mi fie credincios, supus.

    ARGHIRIŢA

    Credincios, supus, niciodată nu spera!

    ZULNIA

    Sunt sigură...

    ARGHIRIŢA

    Ai să vezi!...

    ZULNIA

    Poate paraleul d-tale, dar el...


    Nr. 4

    ARGHIRIŢA

    (Dueto)

    Ia dă-mi pace, nu-mi mai spune!
    Toţi ca unul, draga mea...

    ZULNIA

    Nu-i aşa!(bis)

    ARGHIRIŢA

    Toate fetele-s nebune...
    Ai să te căieşti amar!

    ZULNIA

    În zadar! (bis)
    Nu-i ca dânsul altu-n lume!

    ARGHIRIŢA

    Mofturi! glume!

    ZULNIA

    Mă iubeşte!

    ARGHIRIŢA

    Viclenie!

    ZULNIA

    Îl iubesc!

    ARGHIRIŢA

    E nebunie!

    ARGHIRIŢA

    (Arie)

    Domnişoara pătimeşte
    Pentr-un tânăr cavaler,
    Îl admiră, îl iubeşte
    Parc-ar fi căzut din cer!
    Ha! ha! ha! ha! Va veni însă o vreme,
    Nu te teme,
    Când părerea-ţi vei schimba,
    Ha! ha! ha! ha!

    ZULNIA

    (Arie)

    În zadar, orice vei zice!
    Îl iubesc cu mare dor,
    Sunt răpită, sunt ferice,
    Sper un mândru viitor;
    Da! da! da! da!
    Va veni odată-o vreme,
    Nu te teme,
    Când părerea-ţi vei schimba,
    Da! da! da! da!

    Ensemble

    ZULNIA

    În zadar orice vei zice!
    Îl iubesc cu mare dor,
    Sunt răpită, sunt ferice,
    Sper un mândru viitor.
    Da! da! da! da!

    ARGHIRIŢA

    Domnişoara pătimeşte
    Pentr-un tânăr cavaler,
    Îl admiră, îl iubeşte,
    Parc-ar fi căzut din cer!
    Ha! ha! ha! ha!
    etc.

    (Sfârşitul tabloului I)

    TABLOUL II

    (Decorul reprezentă pivniţa hatmanului Baltag: două bolţi mari, una în planul întâi, alta în planul II. Fundalul şi culisele arată rânduri superpuse de butii mari şi mici, toate cu inscripţii de vinuri şi proveninţa vinurilor: Cotnar Busuioc, leat 5475[ii] ; Odobeşti alb, [leat] 5603; Uricani roş, leat 5246; Nicoreşti profir, leat 5325; Drăgăşani corniţa-ruginiu, leat 5482. Interiorul pivniţei este luminat de un mare policandru spânzurat de arcul bolţei din faţă, policandrul e făcut dintr-un mănunchi de coarne de cerb, pe muchiile buţilor stau înfipte sfeşnice tot de corn, de arcul bolţei din faţă, stau aninate stemele familiilor Baltag şi Stacan. Cea dintâi înfăţişează un scut împărţit în patru cartiere, care poartă de-a curmezişul un baltag de argint şi deasupra un coif cu vizieră şi cu un păunaş mare resfirat, în cele trei culori româneşti. De mânerul baltagului atârnă o panglică cu deviza: „În noaptea timpurilor” — „Totdeauna-n luptă!” A doua stemă reprezentă un scut împărţit cu o diagonală în două jumătăţi, una albă, alta roşie. Scutul poartă în mijloc un borcan şi de-o parte şi de alta, unul sus şi altul jos, două pahare; de partea albă, un pahar roş, de partea roşie, un pahar alb, de toartele borcanului atârnă câte-o panglică cu deviza: „Totdeauna plin, totdeauna gol”. În mijlocul teatrului sub policandru o cadă rotundă, răsturnată cu fundul în sus şi de jur împrejur mai multe balerce mici, asemenea. La ridicarea perdelei, slujitorii hatmanului gătesc de masă pe cadă, aprind făcliile şi sfeşnicele care se lasă şi se ridică cu un lanţ pe scripăt şi aşază balercele de jur împrejurul căzei ca scaune. Intrarea în pivniţă este în planul din urmă la stânga pe-o scară, prin deschizătura căreia bate lumina de afară.)

    SCENA I

    Nr. 5

    COR DE SLUJITORI

    Hai copii curând la treabă,
    Cornul sună, ascultaţi!
    Masa s-o gătim degrabă,
    Vin flămânzi şi însetaţi!

    BUCĂTARUL

    Când se-ntoarce de la munte
    Vânătorul obosit
    Are poftă de mâncare.

    CHELARUL

    Mai cu samă de chilit.

    CORUL

    Hai copii curând la treabă,
    Cornul sună, ascultaţi!
    Masa s-o gătim degrabă,
    Vin flămânzi şi însetaţi.

    1 FECIOR

    Sunt toate la locul lor?

    2 FECIOR

    Toate!

    3 FECIOR

    Mistreţul e fript?

    BUCĂTARUL

    Încă două învârtituri şi-i gata. Iată azimile vin de la cuptor!

    1 FECIOR

    Halal să le fie. Dacă n-ar avea vânătorii feciori ca noi...

    BUCĂTARUL

    Şi bucătar ca mine...

    1 FECIOR

    Nu ştiu zău, cum le-ar merge.

    BUCĂTARUL

    Să te întorci ostenit de la munte şi să nu găseşti o friptură bună de mistreţ ş-o şuncă de urs, o ciosvârte de cerb pe varză, şi ca să nu fugă de pe tavă, păzită de jur împrejur de 12 cocoşi sălbateci...

    CHELARUL

    Toţi cerbii şi toţi cocoşii tăi n-ar plăti mai mult decât o ciorbă de borş cu ştir, dacă n-ar fi chelarul cu vinurile lui.

    (Cornul sună.)

    1 FECIOR

    Aţi auzit?

    TOŢI

    Cornul? Vin!

    (Repriză Nr. 5. Slujitorii ies.)

    SCENA II

    BALTAG şi STACAN

    STACAN

    (urmărind pe Baltag, care a intrat întâi cufundat în gânduri)

    Să-şi bată joc toţi vulpoii nevârstnici de mine, să-mi dea cu tifla toţi vătuii[iv] agiamii, dacă pricep eu ceva.

    BALTAG

    Ce vrei să pricepi?

    STACAN

    Vreau să pricep cum se poate rătăci omul într-o pădure pe care o cutreieră cruciş şi curmeziş de mic copil, toată ziulica, unde cunoaşte toate cărările, unde toţi copacii îi sunt vechi prieteni.

    BALTAG

    De ce adică nu s-ar putea?

    STACAN

    Şi fără asta, cum se poate pierde un vânător într-o pădure, când aude mereu cornul tovarăşilor? De câte ori nu ţi-am chiuit? De câte ori nu ţi-am sunat? Pe unde nu te-am căutat?

    BALTAG

    Dar dacă m-aş fi rătăcit într-adins?

    STACAN

    Cum să te rătăceşti într-adins?

    BALTAG

    Zic aşa într-adins, ca să nu te mai miri de ce nu m-ai putut găsi.. (pauză.) Mai pofteşti să zici ceva!

    STACAN

    Cum nu?

    BALTAG

    Ce?

    STACAN

    Vreau să ştiu cum se poate un vânător, — şi ce vânător! — să umble o zi de vară întreagă fără să ucidă măcar o vrabie?

    BALTAG

    N-am ucis, fiindcă n-am tras.

    STACAN

    Cum?

    BALTAG

    M-am rătăcit de voi, am umblat pe gânduri de colo până colo, până ce m-am pomenit la marginea pădurii, devale, de unde plecasem azi-dimineaţă şi unde m-aţi găsit culcat adineaori, când v-aţi întors. Am şezut toată ziua trântit la umbră: auzeam goarna, auzeam cornul şi chiotele, dar nu v-am dat răspuns, fiindcă nu voiam nici eu să vă stric petrecerea voastră, nici voi să mi-o stricaţi pe a mea... Eu petreceam destul de bine.

    STACAN

    Să mă sfâşie toţi mistreţii din lume, dacă pricep cât negru sub unghie!

    BALTAG

    Vrei numaidecât să pricepi?

    STACAN

    Numaidecât.

    BALTAG

    Ascultă, comise. Nu mai sunt ce m-ai ştiut pân-acuma. Nu-mi mai place nimica din câte îmi plăceau odinioară, sunt alt om... nu-mi mai plac petrecerile, mi-e silă de tot... de tot!

    STACAN

    Ei, dar ce-ţi place?

    BALTAG (sentimental)

    Îmi place să stau singur la umbră, lângă fântâna din vale, să mă gândesc... să mă gândesc... să mă gândesc...

    STACAN

    Să te gândeşti, să te gândeşti... la ce să te gândeşti?

    BALTAG

    La ce?


    Nr. 6

    (Arie)

    Prin păduri la vânătoare
    Să gonesc sălbatici fiare
    Este în zadar.
    Nu-i ca-n vremea cea trecută.
    A mea linişte pierdută
    N-o mai capăt iar.

    Să ucid îmi este milă,
    Un chip gingaş de copilă
    Gândul mi-a vrăjit,
    Vin', ah! vino păsărică,
    Vin' în colibioara mică
    Ce ţi-am pregătit!

    STACAN

    Păsărică, colivioară?

    BALTAG

    Da!

    STACAN

    Stigleţi?

    BALTAG

    Tu nu ştii!

    STACAN

    Ce să ştiu, am înţeles; sti... gleţi! Acu pricep eu pentru ce de câteva zile nu-ţi mai sunt boii acasă... A! dar bine c-am aflat. Poate să mor şi să nu-ţi scot stigleţii din cap!

    BALTAG

    Nu te-ncerca!

    STACAN

    Cum ai zis?

    BALTAG (rar)

    Nici nu te-ncerca!

    STACAN

    Ai să vezi d-ta. Auzi, înamorat! auzi, sentimental! D-ta n-ai trecut pe unde am trecut eu, eu am trecut pe unde treci d-ta, eu am fost amorezat, stimabile domn, de-am umblat călare pe trestie trei nopţi de-a rândul prin curte, fără să-mi pot găsi casa. Auzi, amorezat? Stigleţi... mofturi. Un Baltag, floarea vânătorilor, aş! ar râde şi cerbii!

    BALTAG

    Poate râde cui îi place.


    Nr. 7

    STACAN

    (Cuplete)

    I
    Hatmane, vino-ţi în fire,
    Văd că rău te-ai încurcat
    Cu suspinuri şi simţire
    De muieri eşti fărmecat.
    Ele-ţi fac mii
    De nebunii,
    De jucării,
    De boscării,
    Cochetării
    Şi istorii,
    Şi de nu zici la vreme: stai!
    Să ştii că sigur de dracul dai.
    Căci la urmă, în sfârşit,
    Poezia cum se curmă?
    Ajungi râsul mahalalei,
    Ajungi Vlad îmbrobodit.

    II

    Nu m-ai crede când ţi-aş spune
    Că şi eu în viaţa mea
    Am avut visuri nebune
    Pentru-o mândră turturea.
    Îmi făcea mii
    De nebunii,
    De jucării,
    De boscării,
    Cochetării
    Şi istorii,
    Până mi-am zis: Stacane, stai!
    Dacă de dracul nu vrei să dai!
    Căci la urmă, în sfârşit,
    Poezia cum se curmă?
    jungi râsul mahalalei,
    Ajungi Vlad îmbrobodit.

    BALTAG

    Frumos cântec, dar nu se potriveşte la toţi...

    STACAN

    Ba la toţi, şi mai cu samă la cei ce cred ca tine... Ia ascultă, hatmane, suntem prietini vechi, cu una cu două, vezi d-ta că n-am să te las eu să te dai de mal, pentru păsărele!

    BALTAG

    O să-ţi răceşti gura degeaba!

    STACAN

    Am să te fac de râsul ciracilor. (Returnelă, ciracii intră.)

    SCENA III

    BALTAG — STACAN — CORUL

    Nr. 8

    Ensemble

    (intrare şi scena)

    Hai cu toţi la masă mare,
    Haidem să ne veselim,
    Dup-atâta vânătoare
    Să bem, să benchetuim!

    STACAN

    Staţil Staţi! Staţi!
    Ciraci flămânzi şi însetaţi!
    Staţi ş-ascultaţi
    Minune,
    Ceea ce vă voi spune.

    CIRACII

    Minune? Ce minune? Ce zici?

    STACAN

    Din voinici
    Când unul ar căpia
    Şi s-ar amoreza,
    Şi la urma urmelor
    S-ar pleca muierilor,
    N-ar fi în feliul său
    Un mare nătărău?

    CIRACII

    Ba zău!
    Un mare nătărău!

    STACAN

    Staţi, dar staţi
    Ciraci flămânzi şi însetaţi,
    Ca s-ascultaţi
    Cu groază
    O veste caraghioază!

    CIRACII

    O veste caraghioază?
    Ce spui!

    STACAN

    Dumnealui
    Amicul nostru drag,
    Hatmanul Baltag,
    Floarea vânătorilor,
    Floarea băutorilor,
    Este, pe legea mea!
    Amorezat lulea!

    CORUL

    Ha! ha!
    Amorezat lulea!

    BALTAG

    Ce nebunie!
    Şi chiar aşa să fie
    Vouă ce vă pasă?

    CORUL

    Cum ce ne pasă!

    STACAN

    Ba prea ne pasă!

    BALTAG

    Lăsaţi-l! Este iar o prostie
    De-a lui... haidem la masă!

    TOŢI

    La masă! la masă! la masă!

    (Repriză)

    Hai cu toţi la masă mare! etc.

    ( BALTAG, STACAN, CIRACII şed toţi la masă pe poloboace, Hatmanul la dreapta, Stacan la stânga, toţi râd şi fac vuiet, afară de Baltag)

    STACAN

    (dispus)

    Acuma cine ştie un cântec frumos, să-l zică, cine ştie o poveste bună s-o spuie, cine ştie mofturi noi de prin călindare vechi să le scoată răpede la maidan, ca icrele proaspete... Haide Pleaşcă, tu te cam pricepi.

    PLEAŞCĂ

    Am auzit că de câtăva vreme la bencheturi se poartă grozav...

    DUŞCĂ

    Şervete.

    PLEAŞCĂ

    Nu!... şervete nu se mai poartă...

    BUDUŞCĂ

    Dar ce?

    PLEAŞCĂ

    Calambururi, culmi şi alte mici jocuri de salon, pe cât de amuzante, pe atât de instructive... Mă rog, dacă doriţi ceva cam aşa, eu, Duşcă şi Buduşcă, vă putem servi, — începe, Duşcă.

    DUŞCĂ

    Un moş al meu s-a însurat, cu o văduvă, dar ce femeie, ce casnică... îngrijea de casă, de bărbat, culmea îngrijirii. Închipuiţi-vă, când pleca bărbatul de-acasă, când se întorcea, şi chiar aşa peste zi, îi ştergea...

    PLEAŞCĂ

    Ciobotele?

    DUŞCĂ

    Nul — îi ştergea... câte-o palmă! (râsete.)

    STACAN

    Bravo, Duşcă! Bun! Ce stai pe gânduri, hatmane?

    BALTAG

    Beţi înainte voi şi spuneţi, ascult.

    PLEAŞCĂ

    Rândul tău, Buduşcă!

    BUDUŞCĂ

    Mă rog, care dintre d-voastră a cunoscut pe Ghimiş Mangafa zaraful?

    PLEAŞCĂ

    Eu l-am cunoscut, delicată persoană.

    BUDUŞCĂ

    Delicată? dimpotrivă. Poate că tu ai cunoscut pe altul! Ghimiş avea daraveri multe cu toţi bancherii din lume, avea casă mare, slugi vreo douăzeci. Dar mojic, grosolan, brutal, culmea brutalităţii. În fiecare dimineaţă bătea... câte-o depeşă. (râsete.)

    STACAN

    Bravo!

    PLEAŞCĂ

    Toţi câţi sunteţi aici, aţi văzut cai slabi?

    TOŢI

    Fireşte!

    PLEAŞCĂ

    Da! Dar nici unul dintre voi n-a văzut un cal aşa de slab cum am văzut eu mai alaltăieri. Era slab... slab, culmea slăbiciunii, nu putea sa tragă... o ţigară! (râsete.)

    STACAN

    Bravo Pleaşcă, dă-i nainte, ai viitor, nu râzi, hatmane?... Hatmanul astăzi n-are chef de nimic băieţi, d-nealui se gândeşte, se gândeşte... se gândeşte!

    DUŞCĂ

    La ce se gândeşte?

    STACAN

    La stigleţi, nu v-am spus adineaori?

    PLEAŞCĂ

    Dacă-i aşa, să-i spun eu o istorie foarte sentimentală. O să-i placă.

    BALTAG

    Iar un calambur?

    PLEAŞCĂ

    Zău nu!

    BALTAG

    Să vedem!

    PLEAŞCĂ

    Era odată... (bea) era odată un tânăr şi nobil cavaler. Acest tânăr şi nobil cavaler se amorezase straşnic de-o primadonă, cea mai vestită primadonă din lume, privighetoare... Mă rog, zi-i privighetoare ş-o lasă.

    BALTAG

    D-ra Patti?

    PLEAŞCĂ

    Tocmai... o iubea!... (bea) o iubea! (bea) o iub...

    STACAN
    Bea! destul de trei ori; o iubea, am înţeles, şi pe urmă ce făcea?

    PLEAŞCĂ

    Vezi c-o iubea foarte mult, aşa de mult, încât ea, care ştia cât o iubeşte, i-a pretins să-i dăruiască tânărul cavaler nişte juvaericale de 7, 8 ori mai scumpe decât leafa lui pe o lună. Ce-a făcut nenorocitul tânăr?

    DUŞCĂ

    De desperare şi-a băut leafa pe-o lună într-o sară!

    STACAN

    Şi diurna!

    PLEAŞCĂ

    Nu, s-a dus la juvaergiu!

    DUŞCĂ

    Pe la ce ceas?

    PLEAŞCĂ

    Asta nu se spune, a intrat la juvaergiu.

    DUŞCĂ

    Pe unde a intrat?

    PLEAŞCĂ

    Asta nu-i treaba d-tale, a luat frumuşel ce i-a trebuit şi s-a dus foarte emoţionat, tot într-o fugă, la privighitoarea lui şi, punându-i la picioare juvaericalele dorite, n-a putut să zică decât două vorbe italieneşti: „Ah! Carapati”. (râsete, Baltag se scoală protestând.)

    BALTAG
    A! Asta e-o infamie.

    STACAN

    Se-nţelege că e infamie. N-ai auzit cum a luat juvaericalele... (bea.) Ei! m-aţi plictisit cu mofturile voastre! Care e culmea calamburului? (tăcere.) Să faci un măgar-ambur. (râsete.) Ei! s-a încheiat cu jocurile de cuvinte. Tăceţi toţi şi puneţi mâna pe stacane, că am sa vă cânt.


    Nr. 9

    Brindisi

    STACAN

    I

    E soarta blăstemată
    A celor bieţi sărmani
    Ce n-au gustat vrodată
    Vin vechi de Drăgăşani.

    II

    Dacă din piept amarul
    Voieşti să-l îndulceşti,
    Umple-ţi degrab' paharul
    Cu vin de Odobeşti!

    III

    Şi jur că pe-astă lume
    Treci viaţa în zadar,
    De nu bei vin cu spume
    Din deal de la Cotnar!

    IV

    Trăiască vinul, vinul!
    Umpleţi paharul meu,
    Să uit necazul, chinul,
    Să beau, să beau mereu!

    PLEAŞCĂ

    E cântec nou, nu-mi place, dacă vreţi cântec de masă poetic, ascultaţi: l-am învăţat de la un moş al meu!


    Nr. 9 bis

    PLEAŞCĂ

    (Arieta)

    Ploschiţa mea, iubit vas,
    Pasere cu dulce glas,
    Eu în sus când te ridic
    Tu îmi cânţi cu glic-lic-lic,
    Şi mă săruţi tot în nas,
    Pasăre cu dulce glas,
    De nu-mi vine să te las,
    Ploschiţa mea, iubit vas!


    Nr. 9

    (Repriză)

    TOŢI

    (Andante)

    Şi nu-l mai săruta-n nas
    Pasere cu dulce glas!...

    TOŢI

    Bravo!

    DUŞCĂ

    Unde e moşul tău care te-a învăţat?... să trăiască!

    PLEAŞCĂ

    A murit sărmanul, nu-i mai cântă glic! lic! lic!

    STACAN

    (se ridică)

    Măi ciraci, ia ascultaţi, să vă întreb un lucru. La chef suntem noi bre, ori la parastas? Cui facem noi de nouă zile aicea? Soacră-mei? 'Ai? (se clatină.) Apoi până când o să îngăduim noi, ca să stea în capul mesei, barba asta mâhnită şi plouată de pare că i s-au-necat corăbiile (arată pe Baltag); astăzi toată ziua a stat departe de noi într-adins, şi noi l-am căutat ca nişte caraghioşi, ca să se gândească la... stigleţi, toată seara a tăcut mahmur, nici n-a mâncat, nici n-a băut, nici vreun magar-ambur n-a făcut... Ce însemnează asta? Numaidecât trebuie hatmanul să ne cânte un cântec şi pe urmă să tragă danţul cu noi!

    TOŢI

    Da! trebuie! să cânte! (se scoală toţi.)

    BALTAG

    (se scoală liniştit)

    Vreţi să vă cânt?

    TOŢI

    Cântă, da, numaidecât.


    Nr. 10

    (Finale)

    BALTAG

    Sunt sătul
    De bencheturi,
    De ziafeturi,
    Destul! Destul!
    De azi, să ştiţi că părăsesc
    Arc şi săgeţi şi vânătoare;
    Nu voi să mai rănesc
    Nevinovate căprioare;
    Mi-e inima rănită tare
    Ş-aiurea leac pot să-i găsesc.
    Beau dar
    Acest pahar
    Pentru hătmăneasa mea!

    CIRACII

    Haha! haha!
    Ce-am auzit?
    A nebunit!

    STACAN

    Nu râdeţi, nu, n-a nebunit,
    Sărmanul! s-a prostit!
    Adineaori, sărac de mine,
    V-am spus eu bine
    Că-i fărmecat,
    Amorezat!

    CIRACII

    (lugubru)

    Adevărat
    E fărmecat!

    BALTAG

    Copilă prea iubită
    Ce-n suflet m-ai rănit,
    Fii tu a mea ursită
    Să fiu iar fericit.

    STACAN

    E fărmecat, sărmanul!
    De nu-i mai sunt pe plac
    Nici arcul, nici stacanul
    E boală fără leac.

    BALTAG

    Voi, ciraci desfrânaţi,
    Ascultaţi!
    Şi tu, bătrân stricat, ascultă!

    CIRACII

    Ne insultă!

    STACAN

    Mă insultă!

    BALTAG

    Să ştiţi, v-o spun tuturor
    C-am pus de gând să mă-nsor!

    STACAN

    Te-ai hotărât? (vorbit.) Ei! fugi că mor!

    BALTAG

    M-am hotărât, c-aşa îmi place mie!
    Şi rup cu voi orice tovărăşie
    Aşa e, sunt înamorat;
    Aşa, de voi m-am săturat!
    Cu dezmăţatii nu-mi mai place
    Să am a face!

    CORUL

    Eşti un fărmecat!

    STACAN

    Eşti un renegat!

    CORUL

    Renegat! (bis)

    STACAN

    Şi ca renegat,
    Deşi Baltag de viţă,
    De aici eşti alungat.

    CORUL

    Da, alungat!

    BALTAG

    Din propria-mi pimniţă?

    STACAN

    (Corul)

    Din propria-ţi pimniţă!

    BALTAG

    Voi deşucheaţi
    Mă alungaţi,
    Mă maltrataţi! (bis)
    Da, voi ieşi,
    Dar mâne-aci
    Stăpân voi fi. (bis)

    STACAN

    (Corul)

    Te renegăm,
    Te alungăm
    Şi maltratăm
    Te du de-acu,
    Nu mai sta, nu!
    Mergi! ieşi! te du!
    (Baltag iese, alungat.)

    STACAN

    (dominând scena)

    Ş-acum, copii, ce-o fi să fie
    O straşnică chindie! (Chindie)

    (Stacan, Ciracii se prind la joc. Cortina cade după câteva măsuri ale danţului.)

    (Sfârşitul actului I)

    ACTUL II

    TABLOUL III

    (Teatrul reprezentă terasa unui parc. În planul II colonadă rustică de plante agăţătoare, bănci şi scaune de grădină, în fund alee şi tufişuri. La ridicarea perdelei se aude corul nupţial, apoi începe să treacă prin aleaua din fund procesiunea nunţii. Muzica cântând marşul, oamenii de casă cu odoarele, Baltag şi Zulnia ca mire şi mireasă, Cucoana Arghiriţa şi mosafiri.)

    SCENA I

    Entr'acte şi cor nupţial

    Nr. 1

    BĂRBAŢI

    Iată gingaşa mireasă
    Cu-al ei mire s-a unit
    Să le fie casa casă,
    Masa masă nesfârşit!

    FEMEI

    Iată-acum viteazul mire
    Cu mireasa-i s-a unit,
    Cu noroc şi fericire
    Fie-i traiul nesfârşit!

    Ensemble

    BĂRBAŢI

    Iată gingaşa mireasă, etc.

    FEMEI

    Iată-acum viteazul mire, etc.

    (Procesiunea se pierde în stânga)

    SCENA II

    SOTIR — STACAN

    SOTIR

    (intră prin dreapta urmărit de Stacan)

    Lasă-mă, creştine, nu înţelegi? Iată s-a întors unta: cu câte am eu pe cap, nu mai am vreme să stau cu d-ta de vorbă!

    STACAN (stăruie)

    În sfârşit, nu se poate; eşti om, eşti vătav de curte, trebuie sa ai un viţiu, (îi dă o pungă) o slăbiciune!

    SOTIR (ia punga)

    N-am nici o slăbiciune.

    STACAN (foarte mâhnit)

    A! om fără inimă, cum să te înduplec... atunci?...

    SOTIR

    Ce pofteşti?

    STACAN

    Poftesc, măcar că nu sunt poftit, să mă laşi să intru la nuntă, să dau ochi cu el, cu ginerele, ca să-i spun: eşti un ingrat! Pentru o nebunie, la un chef, pentru o glumă, să rupă legăturile din copilărie, nu numai să nu mă poftească, dar încă să dea poruncă slujitorilor să mă gonească, dacă m-oi arăta printre musafiri!

    SOTIR

    Dacă singur spui că a dat astfel de poruncă, cum o să cutez eu să te las să intri? Vrei să mă nenoroceşti?... S-ajung să cer slujbă prin ministere[v] ?

    STACAN

    Nu, nu voi să te nenorocesc, dar ştiu că d-ta poţi să-mi faci un rost: m-ai văzut când am intrat, fă-te că nu ştii nimica. Învaţă-mă unde să-l pândesc ca să dau ochi cu el, să-l rog, să-i cer iertare şi un bilet de invitaţie... nu, el nu se poate însura fără să fiu şi eu la nunta lui, eu care l-am crescut de mic, care l-am luat de copil şi am făcut din el floarea vânătorilor şi a băutorilor.

    SOTIR

    Dacă s-o putea.


    Nr. 2
    I

    STACAN

    (Arie)

    E vorba de-a mea viaţă,
    Jupâne, ajutor!
    Trebui să-1 văz în faţă,
    Nu mă lăsa, că mor!

    SOTIR

    Ce să-ţi fac, nene? Dacă s-o putea...

    II

    STACAN

    Fă ce-i putea, jupâne,
    Eu trebuie să-i vorbesc
    Acum, chiar azi, nu mâne,
    Că, zău, mă prăpădesc.

    SOTIR

    Mai stăi, să vedem. Ce zor!

    III

    STACAN

    Afară ca pe-un câne
    Din casa lui m-a dat
    Nu mă lăsa, jupâne,
    Că, zău! sunt desperat!

    SOTIR
    Dă, stimabile, poate să facem ceva, să cercăm...

    IV

    STACAN

    Îţi mulţămesc, jupâne,
    Şi nu te voi uita,
    În sufletu-mi rămâne
    Neştearsă fapta ta!

    SOTIR

    Ei! ştii ce? Te văd că eşti om de omenie, mie îmi plac oamenii de inimă!

    STACAN

    Asta-ţi face cinste!

    SOTIR

    Sunt în stare să mă jertfesc pentru ei. (scutură punga.)

    STACAN

    Bravo, jertfeşte-te! (aparte.) Dezinteresată persoană!

    SOTIR (se uită-n fund)

    Iată rostul e şi făcut.

    STACAN

    Ce spui?

    SOTIR

    Uite, hatmanul vine-ncoace; dar nu e singur, e cu mireasa, ascunde-te după tufiş şi pândeşte momentul când o rămânea singur: mireasa trebuie să-l părăsească câteva minute, fiindcă o aşteaptă fetele s-o gătească pentru masă.

    STACAN

    Îţi mulţămesc, omule. (vra să cânte iar.)

    SOTIR (îl întrerupe)

    Nu mai trebuie; iată-i vin, ascunde-te degrabă. (Stacan s-ascunde, Sotir iese la dreapta. Baltag şi Zulnia intră.)

    SCENA III

    Nr. 3

    BALTAG — ZULNIA

    BALTAG

    (Duo)

    Eşti a mea în sfârşit!

    ZULNIA

    O! moment fericit!

    BALTAG

    Speranţa-mi strălucită
    Acum s-a împlinit
    A ta ş-a mea ursită
    Cu dulce s-au unit.

    ZULNIA

    Simţire-ncântătoare,
    Frumos şi mândru vis!
    O! ceas de desfătare,
    De ceriuri eşti trimis!

    BALTAG

    Viaţa mea trecută
    De-acum o voi uita!

    ZULNIA

    În fericiri ţesută
    Va fi viaţa ta!

    BALTAG

    Zulnio prea iubită,
    A mea eşti în sfârşit!

    ZULNIA

    O! dulcea mea ursită,
    Moment prea fericit!

    Ensemble

    BALTAG

    Speranţa-mi strălucită
    Acum s-a împlinit:
    A ta ş-a mea ursită
    Cu dulce s-a unit.

    ZULNIA

    Simţire-ncântătoare,
    Frumos şi mândru vis!
    O! ceas de desfătare,
    De ceriuri eşti trimis!

    ZULNIA

    Nobilul meu cavaler, te las singur câteva momente lungi şi grele, pentru că o să le petrec fără tine. (iese.)

    SCENA IV

    BALTAG şi STACAN

    STACAN (iese de după tufiş)

    Trebuie să mărturisesc că a avut gust berbantul, nostimă de tot: leită ex-turturica mea din tinereţe. (înaintează sfios.) Hatmane Baltag.

    BALTAG

    ‘Ai! Ce e?

    STACAN

    Nimica, ce să fie?

    BALTAG

    Comisul Stacan!

    STACAN

    Da! el este!

    BALTAG

    Ce pofteşti?

    STACAN

    Nu poftesc nimica, ce să poftesc?

    BALTAG (aspru)

    Ce cauţi, ce vrei, la ce ai venit aicea?

    STACAN

    Caut, vreau, am venit să... am venit să mă ierţi!

    BALTAG

    Să te iert? Pentru ce să te iert?

    STACAN

    Pentru gogomănia pe care am făcut-o... Am venit să mă ierţi şi nu plec de aici până nu mă-i ierta şi nu mă vei pofti la masă. Să te cununi tu, fără să mă pofteşti la masa ta! (înduioşat.) Să se însoare un Baltag, fără să închine un pahar cu comisul Stacan pentru Baltagii viitori, care vin pe drum de sară, asta nu se poate.

    BALTAG

    Ba prea bine se poate... de iertat, iertat să fii, cu toate că nici asta n-ar trebui... dar de rămas aici, nu putem, d-ta eşti om primejdios.

    STACAN

    Aud, eu om primejdios?

    BALTAG

    Fireşte, d-ta la masă când te prepui la un pahar-două, mai mult îţi pierzi capul, începi să povesteşti istorii, să cânţi cântece prea-prea şi la urmă iei stacanul în braţe şi-i tragi la chindii de unul singur... De-alde astea mergeau odinioară, când eram flăcău, în pivniţă; dar aici la nuntă, între dame, în lume cumsecade, nu merg de loc.

    STACAN

    Dar...

    BALTAG

    Dar de loc... (scurt). Înţelegi prin urmare că în zadar mai stărui.

    STACAN

    Hatmane, nu fi aşa crud, adu-ţi aminte că mi-ai scăpat viaţa...

    BALTAG

    Ei, şi?

    STACAN

    Trebuie să-mi fii recunoscător.

    BALTAG

    Mi-e teamă de tine; cine ştie ce gogomănie spui ori faci la masă.

    STACAN

    Făgăduiesc să mă port ca o fată mare.

    BALTAG

    Nu pot.

    STACAN

    Hatmane!

    SCENA V

    Nr. 4

    BALTAG — STACAN — ARGHIRIŢA

    BALTAG

    (Trio)

    Nu, nu te pot primi,
    Nu mai mă-ncred în tine.
    Eşti un stricat şi n-aş voi
    Scandal acum la mine.

    STACAN

    Îţi jur! îţi jur!

    BALTAG

    Nu te mai crez!

    STACAN

    O! inimă de piatră, cum să te-nduioşez?

    ARGHIRIŢA (care a apărut în fund)

    Acest străin cine să fie?

    STACAN (lui Baltag)

    A fost o nebunie,
    Iertare-ţi cer!

    BALTAG

    În tine nu mai am credinţă...

    ARGHIRIŢA

    Cunosc, îmi pare, glasul acestui cavaler
    Şi talia, şi portul... Să fie cu putinţă?
    Este el!
    (Coboară iute şi se găseşte în faţa lui Stacan. Amândoi dau un ţipet.)

    STACAN

    Este ea!

    ARGHIRIŢA (cu o reverenţă)

    Domnul meu!

    STACAN

    Doamna mea!

    BALTAG

    Cum! ce fel! vă cunoaşteţi?

    ARGHIRIŢA (mişcată)

    O veche cunoştinţă...

    Ensemble

    ARGHIRIŢA (aparte)

    Este zău!
    Mândru paraleu,
    Este Stacan al meu!
    Da, zău!
    Este Stacan al meu!

    STACAN (aparte)

    Este ea,
    Juna turturea,
    Arghiriţa mea!
    Da, da!
    E Arghiriţa mea.

    BALTAG (aparte)

    S-ar putea,
    Mătuşica mea
    De mult îl cunoştea.
    Ha! ha!
    De mult îl cunoştea!

    BALTAG

    Aşa? vă cunoşteaţi
    Şi mie nu-mi spuneaţi...

    ARGHIRIŢA (mişcată)

    I-am fost vecină de moşie.

    ARGHIRIŢA (aparte)

    Este, zău! etc.

    STACAN (călduros)

    Prieten din copilărie!

    Ensemble

    (Repriză)

    ARGHIRIŢA (aparte)

    Este, zău! etc.

    STACAN (aparte)

    Este ea! etc.

    BALTAG (aparte)

    S-ar putea! etc.

    STACAN (foarte dispus)

    Ce norocită întâmplare!

    ARGHIRIŢA (din ce în ce mai cu căldură)

    Prilejul este minunat;
    Avem azi nuntă mare;
    Domnul meu, eşti invitat.

    BALTAG (intervenind şi râzând)

    Cum? Nu crez, zău! să izbuteşti
    L-am invitat... nu vrea să vie..

    STACAN (în pizma lui Baltag)

    Primesc! primesc! primesc!
    Doamna mea, şi-ţi mulţămesc...

    ARGHIRIŢA (urmându-şi jocul)

    Ce bine e când se-ntâlnesc
    Prieteni din copilărie!
    Atunci în pieptul lor simţesc
    Plăcere adâncă şi vie.
    Ensemble

    ARGHIRIŢA — STACAN

    Ce bine e când se-ntâlnesc
    Prieteni din copilărie!
    Atunci în pieptul lor simţesc
    Plăcere adâncă şi vie.

    BALTAG

    Cum se-nţeleg, când se-ntâlnesc
    Prieteni din copilărie!
    Atunci în pieptul lor simţesc
    Plăcere adâncă şi vie.

    STACAN (oferind braţul Arghiriţei)

    Dă-mi voie, doamnă, să-ţi ofer...

    ARGHIRIŢA (luându-i braţul cu fericire)

    Domnul meu, îmi faci plăcere.
    (Amândoi se dispun a pleca spre fund.)

    BALTAG (aparte)

    Ce fericită-mperechere!
    Ce mândră castelană!
    Ce nobil cavaler!

    Ensemble

    ARGHIRIŢA — STACAN

    (ieşind la braţ prin fund)

    Ce bine e când se-ntâlnesc
    Prietini din copilărie etc.

    BALTAG

    (privindu-i cu zâmbet şi urmându-i)

    Ce minunat se potrivesc...
    Haha! haha! ce istorie!

    (Ies toţi încet prin fund. Arghiriţa cu Stacan la braţ, Baltag după ei.)

    SCENA VI

    SOTIR singur, apoi PLEAŞCĂ, DUŞCĂ, BĂDUŞCĂ travestiţi în lăutari medievali

    SOTIR

    (vine încet, uitându-se spre fund)

    A avut noroc negustorul meu! Cucoana Arghiriţa l-a luat sub aripă. Dacă aş fi ştiut c-o să ajungă aşa de departe, nu l-aş fi lăsat să treacă aşa ieftin... Totdeauna am fost dezinteresat... fire nenorocită! (uitându-se în fund.) Aha!... Şed la masă; cucoana Arghiriţa alături cu omul meu... şi-i face ochi galeşi, îi şopteşte la ureche... nu mă-nnebuni! merg lucrurile departe... şi jupânul meu bea... bea... încă un pahar?... încă unul... al cincilea... vrednic bărbat! Bravo! (se aud afară câteva acorduri de coarde. Sotir se întoarce la dreapta.) 'Ai? Ce s-aude?

    PLEAŞCĂ (intrând prin stânga)

    Pst! Pst! (Sotir porneşte spre el.)

    DUŞCĂ (intrând prin dreapta)

    Pst! Pst! (Sotir se întoarce spre dânsul.)

    BUDUŞCĂ (intrând prin fund)

    Pst! Pst!

    SOTIR (întorcându-se spre Buduşcă)

    Încă unul... Trei... Avem lăutari... nu mai trebuie.

    DUŞCĂ

    Da!Bine ai zis: Trei lăutari; dar trebuia să mai adaogi... (toţi îl încunjoară pe Sotir.)

    PLEAŞCĂ

    Trebuia să mai adaogi: (răpede) trei lăutari, cea mai vestită bandă de lăutari — mare, enorm, imens succes al zilei! — care în trecerea lor din Rusia nu vor da aici decât un singur concert la nunta hatmanului Baltag.

    SOTIR (scos din răbdare)

    Înţelege, domnule, odată, că nu...

    BUDUŞCĂ

    Repertoriul cel mai bogat, cel mai variat şi cel mai ales, compoziţiuni nouă şi bucăţi de ocazie, cele mai naţionale şi cele mai străine.

    SOTIR (acelaşi joc)

    Nu trebuie lăutari! 'Aide, căraţi-vă!

    PLEAŞCĂ

    Trei lăutari inteligenţi, care ştiu cum se intră în casele cumsecade... (bagă toţi mânile în brâu.)

    SOTIR

    A! dacă ştiţi cum se intră într-o casă cumsecade... (Se uită în sus şi întinde mâna. Duşcă-i dă peste mână, Budişcă asemenea.)

    PLEAŞCĂ (dându-i brînci într-o parte)

    E! apoi fii om de omenie! Nu cumva crezi că venim aici să licităm pentru vreo întreprindere publică[vi] ?

    SOTIR (revenind)

    Care va să zică la urmă... Bine! (aparte.) Totdeauna dezinteresat... Ce fire nenorocită!... .

    PLEAŞCĂ

    Ei, acuma, copii, proba generală.


    Nr. 5

    PLEAŞCĂ — DUŞCĂ — BUDUŞCĂ

    BUDUŞCĂ

    (Canţonetă)

    I

    Un bărbat ce se respectă
    E de lupte iubitor
    Viaţa nu este perfectă,
    Dacă nu eşti vânător.
    Însă numai cu vânat
    Ce s-ar face un bărbat?

    TOŢI

    Însă numai cu vânat
    Ce s-ar face un bărbat?

    DUŞCĂ

    II

    Un bărbat ce se respectă
    Ţine mult la un pahar
    Viaţa nu ar fi perfectă,
    Fără dulcele nectar!
    Însă bând numai la vin
    Ce s-ar face-un biet creştin?

    TOŢI

    Însă bând numai la vin
    Ce s-ar face-un biet creştin?

    PLEAŞCĂ

    III

    Un bărbat ce se respectă
    Se închină la Amor,
    Viaţa nu ar fi perfectă
    Fără-acest divin odor.
    Dar, femeia e sub cer
    Cel mai splendid !

    TOŢI

    Dar, femeia e sub cer
    Cel mai splendid !

    SOTIR

    Bravo! Buni i-am găsit!

    DUŞCĂ

    Ei, ce zici, meştere?

    SOTIR

    Bun, potrivit cu împrejurarea... staţi aici, mă duc să vă anunţ... cum trebuie să spun?

    PLEAŞCĂ

    O bandă de lăutari, cea mai vestită bandă de lăutari, care...

    SOTIR

    Lasă că ştiu... care în trecerea lor prin Rusia vor da aici...

    DUŞCĂ

    Nu...

    SOTIR

    Care trecând pe aici vor da în Rusia...

    BUDUŞCĂ

    Nu...

    PLEAŞCĂ

    Care în trecerea lor din Rusia vor da aici numai un concert, cel mai prima şi cel mai ultim concert.

    DUŞCĂ

    Repertoriul cel mai bogat, cel mai variat şi cel mai ales...

    BUDUŞCĂ

    Compoziţii nouă şi bucăţi de ocazie...

    SOTIR

    Cele mai indigene şi cele mai străine... Mă duc; aşteptaţi; mă întorc numaidecât. (aparte.) I-am găsit buni (iese răpede.)

    PLEAŞCĂ

    Doar ca lăutari să putem intra! Altfel, după nerozia care am făcut-o...

    DUŞCĂ

    În propria lui pivniţă să-l maltratăm!

    BUDUŞCĂ

    La dreptul vorbind, vina nu a fost a noastră.

    DUŞCĂ

    Stricatul cela de Stacan... şi asta trebuie să i-o spunem hatmanului.

    PLEAŞCĂ

    Se înţelege că trebuie să i-o spunem. După ce talentele noastre de cântăreţi şi împrejurarea că el este acuma fericit ne vor ajuta să ne căpătăm iertarea, pentru că trebuie să ne ierte şi să ne ia în curtea lui... E peste putinţă să-şi fi pierdut până-ntr-atât sentimentele cele bune, încât să ne lase pe noi, ciracii lui, pe dinafară din noua combinaţie. Dacă a avut el norocul să împuşte o căprioară aşa de grasă încât să-şi îndoiască moşiile, care va să zică să-şi lase tovarăşii nemâncaţi, pe lăutari!... E peste putinţă!

    DUŞCĂ

    E peste putinţă!...

    SOTIR (venind din fund în stânga)

    'Aide veniţi, masa e tocmai în toiul ei, după recomandaţia mea mesenii vă aşteaptă cu nerăbdare. (Ies toţi pe scară.)

    SCENA VII

    ARGHIRIŢA — STACAN
    şi MARE ENSEMBLE FINAL — TOŢI

    (Toată scena aceasta, până la catastrofă, se face cu brio nervos. Stacan este ameţit de la masă şi se ameţeşte din ce în ce mai mult cu înaintarea scenei, până ajunge la jocul final.)

    ARGHIRIŢA

    (intră răpede prin fund şi coboară agitată în scenă)

    Mă urmăreşte... iată-l vine...
    Mi-e teamă, nu ştiu ce simţesc...

    STACAN

    (apărând în fund şi coborând spre ea)

    Pentru ce, crudo, fugi de mine?
    Nu simţi că încă pătimesc
    De-amor fierbinte
    Ca mai nainte?
    Nu simţi că încă te iubesc?

    ARGHIRIŢA (mişcată)

    Taci, lasă-mă, mi-e teamă tare
    Să nu ne-auză cineva...
    Fugi! Fugi!

    STACAN (se apropie de ea)

    Nu fi fără-ndurare!

    ARGHIRIŢA (depărtându-se de el)

    Taci! Fugi!

    STACAN

    Te rog, nu m-alunga...
    Nu-ţi mai aduci aminte
    De dragostea fierbinte
    Ce-odată ne-am jurat?
    Cum? Ai uitat?

    ARGHIRIŢA

    Mă-ntreabă de-am uitat...
    Ingrat, ingrat!
    Dar tu ţi-aduci aminte
    De-acele jurăminte
    De-amor înflăcărat?
    Cum? le-ai uitat?

    STACAN

    Nu, înger adorat,
    Nu, n-am uitat!...

    Ensemble

    ARGHIRIŢA

    Da, da, mi-aduc aminte
    De dragostea fierbinte
    Ce-odată mi-ai purtat!
    Nu, n-am uitat!

    STACAN

    Da, da, mi-aduc aminte
    De-acele jurăminte
    De-amor înflăcărat.
    Nu le-am uitat!

    STACAN (cu chef)

    Tot mă iubeşti? Moment ferice!
    Şi m-ai iertat
    Că te-am pupat?

    ARGHIRIŢA

    Da...

    STACAN

    Scumpă Arghiriţă,
    Dă neichii o guriţă!

    ARGHIRIŢA (cu spaimă)

    Ce zice?
    E tot brutal,
    Tot sensual!

    STACAN (aprinzându-se)

    Dacă voieşti
    Să-mi dovedeşti (bis)
    Că mă iubeşti.
    (se răpede la ea)

    ARGHIRIŢA (fugind)

    Nu, nu voiesc (bis)
    Să-ţi dovedesc,
    Şi te opresc.

    Ensemble

    STACAN

    Dacă voieşti, etc.

    ARGHIRIŢA

    Nu, nu voiesc, etc.

    STACAN (urmărind-o stăruitor)

    Degrab' o sărutare,
    De asta n-ai scăpare,
    Sunt ameţit
    Şi m-am iuţit!

    ARGHIRIŢA (apărându-se)

    Nu mă brusca!
    Nu m-ofusca!

    STACAN (acelaşi joc)

    Te aperi în zadar!

    ARGHIRIŢA (acelaşi joc)

    Vrei să mă supăr iar?

    (Jocul fiecăruia urmează crescendo.)

    STACAN

    Nu face mofturi, nu ţi-e silă?
    Acu doar nu mai eşti copilă.
    Alt'dată mai mergea,
    Dar azi, pe cinstea mea!
    Şi pentru mine
    Şi pentru tine
    Vremea de nazuri a trecut.
    Hai! lasă-mă să te sărut!

    (Se răpede, Arghiriţa fuge de el, el îi taie calea.)

    Scump-Arghiriţă,
    Dă-mi o guriţă,
    Un sărutat învăpăiat,
    Dacă voieşti
    Să-mi dovedeşti (bis).
    Că mă iubeşti!

    ARGHIRIŢA

    Fugi de la mine
    Că n-ai ruşine,
    Eşti om brutal
    Şi sensual
    Şi nu voiesc (bis)
    Să-ţi dovedesc
    Că te iubesc!

    STACAN

    (se răpede şi o încolţeşte de aproape)

    ARGHIRIŢA (desperată)

    Ţip, dacă nu şezi bineşor!

    STACAN

    (o apucă şi o sărută cu putere)

    Un sărutat ş-apoi să mor!
    (Arghiriţa dă un ţipet şi şovăie.)

    Mare ensemble final — TOŢI

    TOŢI (venind prin fund)

    Ce gălăgie
    Oare să fie?
    Cine-a ţipat,
    Ce s-a-ntâmplat?

    BALTAG şi ZULNIA

    (coborând să susţină pe Arghiriţa)

    Mătuşica? ce mişcată!

    TOŢI

    Ce e?

    ARGHIRIŢA

    Sunt ofuscată!

    BALTAG şi ZULNIA

    E of...

    TOŢI

    Uscată!

    Ensemble

    ARGHIRIŢA

    Sunt ofuscată,
    Sunt ofensată,
    Acest berbant
    Puţin galant,
    Cum e montat
    M-a atacat!

    STACAN

    Crudo! ingrato!
    N-am ofuscat-o,
    Nu sunt berbant,
    Sunt prea galant.
    Un sărutat
    Nu-i vrun păcat!

    BALTAG — ZULNIA

    E ofuscată,
    E ofensată,
    Acest berbant
    Puţin galant,
    Cum e aprins,
    S-a prea întins!

    PLEAŞCĂ — DUŞCĂ – BUDUŞCĂ - SOTIR şi CORUL

    E ofuscată,
    E ofensată,
    Acest berbant
    Puţin galant
    E ameţit
    Şi s-a iuţit!

    BALTAG (lui Stacan)

    Când ţi-o spuneam, ştiam eu bine
    Că îndreptare nu-i pentru tine!

    CORUL

    Ce ruşine!

    STACAN (lui Baltag)

    Dă-mi ascultare!

    CORUL

    Ce cutezare!
    Ce scandal
    Colosal!

    PLEAŞCĂ — DUŞCĂ — BUDUŞCĂ — SOTIR

    Ce scandal
    Colosal!

    CORUL — PLEAŞCĂ — DUŞCĂ — BUDUŞCĂ

    Scandal! Scandal!
    E trivial,
    E bădăran
    Jupân Stacan!
    Bătrân stricat
    Şi deşucheat,
    Trebui' pe dat'
    Afară dat!

    ARGHIRIŢA

    A, om, brutal
    Şi sensual,
    Ai abuzat,
    M-ai ofuscat,
    Focul aprins
    Acum l-ai stins,
    Dorul trecut
    Tot l-ai pierdut!

    STACAN

    Nu trivial,
    Sentimental
    Am fost ş-oi fi
    Cât voi trăi.
    Un foc trecut
    S-aprind am vrut,
    Un sărutat
    Nu-i vrun păcat!

    CORUL

    Ce scandal
    Colosal!

    PLEAŞCĂ — DUŞCĂ — BUDUŞCĂ — SOTIR

    Am fost împins de sentiment...

    TOŢI

    Impertinent!

    STACAN

    Staţi, mă explic numaidecât!

    TOŢI

    Destul atât!
    Ensemble

    TOŢI

    (ameninţând pe Stacan)

    Scandal, scandal, etc.

    ARGHIRIŢA

    A! om brutal, etc.

    STACAN

    (retragându-se ruşinat)

    Nu trivial, etc.

    (Arghiriţa leşină în braţele lui Baltag şi a Zulniei, femeile caută s-o dezmeticească. Stacan se retrage ruşinat.)

    (Perdeaua cade. — Sfârşitul actului II)

    ACTUL III

    TABLOUL IV

    (Decorul reprezintă o încăpere stil medieval cu motivele decorative eraldice ale neamului Baltag. În fund şi de amândouă laturile, uşi. La ridicarea perdelei, orchestra dă returnela corului copiilor. Stacan iese din stânga: anteriu, ochelari mari albaştri, barba prepusă, un condei mare de pană la ureche, călămări la brâu, tichie neagră pe vârful capului, un clopoţel într-o mână şi o nuia înfr-alta. Iese din stânga, merge în fund, trage clopoţelul, şase copii ai lui Baltag intră din fund în dezordine. Stacan scoate din brâu un petec de hârtie şi strigă catalogul; cu strigarea catalogului, copiii se aşază în ordine.)

    SCENA I

    STACAN — COPIII

    STACAN

    Anibal Baltag!

    ANIBAL

    Prezent!

    STACAN

    Amilcar Baltag!

    AMILCAR

    Prezent!

    STACAN

    Scipion Baltag!

    SCIPION

    Prezent! (Scipion e foarte oacheş.)

    STACAN

    (apucă pe Scipion de nas şi-i arată mutra cătră public)

    Bine a zis cine a zis Scipion Africanul, nu-i balan de loc junele. Mergi la loc, Africanule! Traian, Brutus, Catilina.

    CEI 3 COPII

    Prezent! (cel din urmă copil intră prin fund ştergându-se cu mâneca[vii] la nas .)

    STACAN

    Mucius, Mucea Baltag!

    MUCIUS

    Prezent!

    STACAN (mângâindu-l)

    Ăsta-i Mucea, favoritul meu. Muceo! dacă tu ajungi vreodată Scevola, păzeşte-te să nu-ţi frigi mânile.

    MUCIUS (curios)

    Pentru ce?

    STACAN

    Pentru că pe urmă nu ai cu ce să te ştergi la nas.

    MUCIUS

    Apoi eu nu mă şterg la nas cu mâna.

    STACAN (îngânându-l)

    Dar cu ce te ştergi? Cu piciorul?

    MUCIUS

    Nu, cu mâneca.

    STACAN

    Bravo, curat băiat! Sunteţi toţi?

    TOŢI

    Da! Da!

    STACAN (jucând nuiaua)

    În clasă!

    (Copiii năvălesc la dreapta şi ies încet.)

    Încet! frumos!

    SCENA II

    STACAN (singur)

    Fac prinsoare pe-o sticlă de Cotnar că nu mă cunoaşteţi. Desigur vă câştig. Ieri am făcut cu mine însumi prinsoare, pe două sticle, una de Odobeşti roş şi alta de Drăgăşani alb, că nu o să mă cunosc, şi am pierdut, a trebuit să-mi plătesc prinsoarea... Nu mai mă cunosc. Acestea sunt urmările slăbiciunii. Iată unde m-a adus Cucoana Arghiriţa! îşi mărită nepoţica, îmi răpeşte pe Baltag, mă face de ruşine în sara nunţii, pentru că, fiind cam ameţit, m-am prea iuţit, ş-apoi tocmai într-un târziu, peste atâta vreme, — în care pribegesc prin lume, singur şi nenorocit, îmi scrie:

    „Stăcănel puică, dacă matale pătimeşti precum eu încă patimesc, vino, vino Stăcănaş!” Eu răspund numaidecât: „Ex-turturica mea! Mai întâi nu lipsesc şi celelalte, apoi resping diminutivele mătăluţe. Din Stacan întreg, să mă faci Stăcănel şi Stăcănaş. Asta va să zică că mă înşeli la cântar. Măsoară drept — ş-apoi să vorbim...” Mijloceşte apoi o aprinsă corespondenţă şi în sfârşit o deplină înţelegere, de asta dată fără ofuscare, însă, pentru că Cucoana Arghiriţa are principii, nu vrea încă să ne declarăm, mă ascunde de cunoştinţa tuturor.

    Trăiesc aci de atâta vreme, sub barba hatmanului, şi e atât de ameţit, atât de aiurit de necazurile căsniciei, încât un moment nu-i vine măcar o bănuială. Astfel pentru ochii lumii, pentru hatârul Cucoanei Arghiriţa şi mai ales pentru-o cartă de liber parcurs, dus şi-ntors în pivniţa hatmanului Baltag, ajung dascăl de copii... Eu dascăl de copii!...

    Nr. 1

    STACAN

    (Cuplete)

    I

    Iat-acum la bătrâneţe,
    Am ajuns învăţător,
    La copii să dau poveţe
    Stacan — moralizator!

    II

    Dac-ar fi învăţătură
    Care în pivniţă s-ar da,
    Calea-va... dar secătură
    Buche-az-ba; buche-az-ba!

    III

    Nu-mi vine la socoteală
    Cu copii mult să muncesc,
    Deci dar pentru rânduială
    Câteodată îi croiesc!

    În noua mea poziţie socială o întrebare mi se impunea, o întrebare arzătoare: mă rog, d-ta ca pedagog, ce metodă profesezi, metoda raţională, sau metoda intuitivă? S-a vorbit multe şi mărunte în cercurile competente, asupra acestor două metode, s-a argumentat prost şi contra[viii] ; eu, după o îndelungată şi matură esperienţă, nu pot să profesez altă metodă, decât metoda intuitivă naţională. (Tremură nuiaua.)

    IV

    Căci azi a ieşit la modă
    Sistemul intuitiv,
    După ultima metodă,
    Instructiv, recreativ,

    V

    A căzut azi pedantismul
    Cu sistemul cel nerod
    Vivat intuitivismul
    După ultimul metod!

    (El vrea să plece; ceartă între Baltag şi Zulnia — Arghiriţa intră agitată.)

    SCENA III

    ARGHIRIŢA — STACAN, apoi SOTIR

    ARGHIRIŢA

    Ai auzit?

    STACAN

    Ce mai este?

    ARGHIHIŢA

    Iar!...

    STACAN

    Sfadă!...

    ARGHIRIŢA

    Sfadă la toartă! ce trai, ce trai!

    STACAN

    Şi pentru ce?

    ARGHIRIŢA

    Hatmanul e furios, cere cheile de la pivniţă, Zulnia nu vrea să i le dea, el o ameninţă, ea-i aruncă tava cu dulceaţă şi cafea în cap, ţipă, leşină, scandal. — Ce trai, ce trai!

    STACAN

    Care vrea să zică hatmanul tot se mai ţine de jurământul pe care l-a făcut cucoanei, să nu mai bea şi să nu mai vâneze?

    ARGHIRIŢA

    Vezi bine!

    STACAN

    E! apoi este stricat de tot sărmanul, îşi merită soarta nenorocitul!

    ARGHIRIŢA

    Taci, vine cineva!

    SOTIR (intră misterios)

    Cucoană Arghiriţă, hatmanul mi-a dat scrisoarea asta s-o pun la poştă: „D-sale Arhon Comisul Stacan, prost-restant”.

    ARGHIRIŢA

    Ad-o! şi du-te. (Sotir iese.)

    STACAN (aparte)

    O scrisoare de la el cătră mine! Ce să fie?

    ARGHIRIŢA

    Ştii că de când s-au încurcat iţele căsniciei Baltag, de când am văzut că intră hatmanul d-tale în ape rele, ne-am hotărât, eu şi cu nepoata mea, să-i oprim orice corespondenţă, înainte de a le duce la poştă. Sotirache le supune controlului meu... E un fel de măsură de siguranţă, pe care o să ţi-o aplic şi d-tale, ştrengarule!

    STACAN

    Zău, şi mie? (aparte.) Nu crez. (tare.) Ia mai bine să vedem ce-mi scrie... „Mă-nchin ţie cu frăţească dragoste, iubite comise! Mai întâi nu lipsesc a cerceta despre scumpa ta sănătate, dacă te afli bine şi mulţumit, că eu, de la mila Ziditorului, mă aflu rău de tot. Aşa sunt de apelipsit[ix] , încât, deşi te ştiu, cu bun drept, foc şi pară asupră-mi, îmi iau inima în dinţi şi-ţi scriu această carte, mai întâi ca să-mi cer iertare că nu ţi-am ascultat sfaturile şi te-am supărat, ş-apoi ca să te rog de ceva. Stacane, necazurile căsniciei mi-au zbârlit toţi nervii, şi în curând are să mă chelească, dacă nu mă voi hotărî a-ntrebuinţa vreo doctorie. Istericalele nevestei, ţipetele copiilor, cicăliturile viespei bătrâne... (tuşeşte.)

    ARGHIRIŢA

    Cine este viespea bătrână?

    STACAN

    Ştiu eu, pesemne Sotir!

    ARGHIRIŢA

    A da, Sotir, bine zici. Sărmanul Sotirache... Citeşte mai departe!

    STACAN

    „Şi cicăliturile viespei bătrâne... şi mai presus de toate un jurământ nenorocit pe care l-am făcut într-un moment de slăbiciune, că adică să nu mai beau şi să nu mai vânez, m-au adus într-o stare, ce nu mai poate fi de suferit. Sunt apelepsit, peste orice închipuire. Şi m-am hotărât deci să-mi fac sama singur, după ce voi mai petrece o dată în pivniţa mea, îmi calc jurământul şi plec pe ceea lume, unde sunt cu totul oprite plăcerile şi fericirile căsniciei, şi fie ce-o fi! Aşadar, în astfel de grav minut, te rog, dacă mai trăieşti, vino mâne sară în pivniţă să mai petrecem o dată împreună, să ne iertăm şi să ne despărţim ca viteji, sau dacă ai murit, încalte răspunde-mi pe dată ca să ştiu, să nu te mai aştept... Al tău ca în tinereţe, Baltag.” E desperat rău!...

    ARGHIRIŢA

    Bine, toate le-nţeleg, dar ce are cu Sotirache, cu bietul Sotirache?

    STACAN

    Aşa e-n lume, simpatie şi antipatie... Unde le mai poţi explica pe toate!... E desperat rău de tot... A venit momentul să-mi jertfesc barba şi să ma retrag din profesorat... regret că părăsesc această nobilă şi sfântă misiune, acest sublim apostolat, tocmai în ajun de-a căpăta şi eu gradaţie, dar nu mai e chip cu caracterul lui violent, atâta vreme năbuşit, după ce a fost opărit cu cafea fierbinte, omul acesta poate face explozie, să ne grăbim a-nlătura o nenorocire!

    ARGHIRIŢA

    Şt... taci!

    BALTAG (de-afară)

    Unde e Sotirache, unde e dascălul, unde e oricine o fi, să-i rup urechile, să-i rup urechile!

    STACAN

    A-nceput explozia, să ne dăm la o parte până e vreme. (ies toţi.)

    SCENA IV

    BALTAG (singur)

    (intră în halat, cu scufie şi cu papuci, agitat)

    E de neiertat, e de nesuferit, ori chelesc prin instinct, ori îmi smulg părul prin intenţie, astăzi, astăzi trebuie să sfârşesc, m-am hotărât! (se primblă.)

    Nr.2

    (cor de copii)

    TOŢI

    Be-a-ba, be-e-be, ba, be, bi, bo, bu! (bis)

    UNII (râzând)

    Haha! haha!

    ALŢII (plângând)

    Hihi! hihi!

    UNUL

    Aleu! m-a tras
    De păr, de nas!

    ALTUL

    Nu, nu te las!

    UNUL

    E cartea mea!

    ALTUL

    Ba nu-i a ta!

    UNUL

    Spun lui papa!

    UNII (râzând)

    Haha! haha!

    ALŢII (plângând)

    Hihi! hihi!

    DASCĂLUL

    Ce nebunii!
    Dracii de copii!

    COPIII

    Haha! haha! hihi! hi!

    DASCĂLUL (vorbit)

    Tăcere!

    COPIII

    Be-a-ba, be-e-be, ba, be, bi, bo, bu! (bis)

    BALTAG

    A! acuma înţeleg, în sfârşit, pe nenorocitul conte Ugolin. Am ajuns să deschiz la mine acasă Kindergarten, stabiliment de şcoală froebeliană. Eu, floarea vânătorilor, floarea băutorilor!... Stacane!... Unde eşti, să mă vezi şi să fii răzbunat! Iată în ce hal, în ce halat am ajuns! Halatul ăsta mă strânge de gât; scufia asta mă striveşte.
    Mă duc să-mi schimb îmbrăcămintea asta, care mă degradează, care mă înăduşă, mă duc să-mi pun vestmântul de viteaz, să mă cobor în pivniţă, şi acolo! (s-aude corul de copii.) Iar!...

    Repriză Nr. 2

    (Copiii ies răpede din stânga în fuga mare şi dă [sic] peste baltag)

    BALTAG

    S-a sfârşit! E peste putinţă să mai merg înainte... O! jurământul meu!... Numai de mi-ar răspunde Stacan. (iese răpede prin fund.) Uf, mă duc să-mi schimb halatul!

    SCENA V

    ARGHIRIŢA (intră prin stânga), STACAN (asemenea), ZULNIA (prin fund)

    ARGHIRIŢA

    S-a dus?

    STACAN

    S-a dus.

    ARGHIRIŢA

    Omul ăsta e în adevăr desperat.

    STACAN

    Ei, pare că n-ar avea de ce?

    ARGHIRIŢA

    Mi-e frică să nu se întâmple ceva rău!

    STACAN

    N-ai teamă, cheamă pe Sotir, strânge toţi oamenii din curte, pe Pleaşcă, Duşcă, Buduşcă, fără zgomot. Astă-sară trebuie să-i lămurim situaţia. Nu spune nimica Zulniei, arată-i numai că e vorba de o mare primejdie pentru Baltag, să ne urmeze şi să tacă. Mă însărcinez eu să le pun la cale toate, ca să încheiem comedia asta într-un chip aşa, încât să mulţămim pe toată lumea... St...

    ZULNIA (de-afară)

    Unde e Sotirache? Unde e Dascălul, unde e oricine o fi? să-i rup urechile!

    STACAN

    Ce, noi avem urechi de beilic?

    ZULNIA (intră)

    Na, na, na, na, învaţă-te să-mi stai altă dată în drum, când sunt necăjită. (Sotir fuge.) A! m-am mai răcorit.

    ARGHIRIŢA

    Zulnio!

    ZULNIA

    A! d-ta eşti, mătuşică, nu te vedeam. A! mi-am uitat cheile. (vrea să plece.)

    ARGHIRIŢA

    Zulnio, stăi!

    ZULNIA

    Pentru ce?

    ARGHIRIŢA

    Momentele sunt grave, Zulnio!

    STACAN (o-nlătură)

    Ei! nu aşa soro!

    ZULNIA

    Cum dascăle, soro?

    STAGAN

    Adică, voiam să zic... Cucoană Arghiriţă... Este vorba de-o... de-o surpriză.

    ZULNIA

    Ce surpriză?

    STACAN şi ARGHIRIŢA

    E vorba de...


    Nr. 3

    BALTAG — ZULNIA — ARGHIRIŢA — STACAN

    (Quator)

    ZULNIA — ARGHIRIŢA — STACAN

    Halatul şi-a schimbat!

    BALTAG

    Halatul mi-am schimbat!

    ZULNIA

    Ce oare s-a-ntâmplat?

    BALTAG

    Nu mai sunt în halat!

    ARGHIRIŢA

    Ce văz?

    ZULNIA

    Ce să cred, nu ştiu, zău!
    Ce ţi-a venit în gând a-ţi pune
    Costumul ăsta de muzeu?
    Unde te duci? ia spune!

    BALTAG

    Mă duc, mă duc...

    TOŢI

    Secret! Mister!
    Acest costum de cavaler!

    ZULNIA

    Ce e?

    BALTAG

    Nu spun.

    TOŢI

    Secret! Mister!

    BALTAG (aparte)

    Am cheile de la pivniţă
    Şi alt nimica nu mai cer.
    M-am furişat în odăiţă
    Şi le-am luat...

    TOŢI

    Secret! Mister!
    Spune!

    BALTAG

    Nu spun.

    ZULNIA

    Spune!

    BALTAG

    Nu spun!

    ZULNIA

    Eşti nebun,
    Ăi fi vrând
    Ceartă iar! Spune curând.

    BALTAG

    Ei da!de vreţi a şti secretul,
    M-am dichisit, mi-am dat perdaf,
    Căci voi să merg la fotograf,
    Să-mi scot şi eu portretul!

    Ensemble

    BALTAG

    M-am dichisit, mi-am dat perdaf,
    Căci voi să merg la fotograf!

    ZULNIA — ARGHIRIŢA — STACAN

    S-a dichisit, şi-a dat perdaf,
    Şi merge drept la fotograf.

    BALTAG

    În halat şi în papuci,
    La fotograf să te duci
    Interzis e absolut,
    Ş-astfel dar cum aţi văzut.
    Ensemble

    TOŢI

    În halat şi în papuci,
    La fotograf să te duci
    Interzis e absolut,
    Ş-astfel dar cum aţi văzut.

    BALTAG

    Halatul mi-am schimbat!

    TOŢI

    Halatul şi-a schimbat!

    BALTAG

    Nu mai sunt în halat!

    TOŢI

    Nu mai e în halat!
    Ensemble

    BALTAG

    M-am dichisit, mi-am dat perdaf,
    Adio, merg la fotograf!

    ZULNIA — ARGHIRIŢA — STACAN

    Te-ai dichisit, ţi-ai dat perdaf,
    Te du de-acu la fotograf!

    (Cortina)

    TABLOUL V

    (Acelaşi decor ca la Tabloul II, numai interiorul pivniţei are înfăţişarea foarte părăsită)

    Ensemble

    ZULNIA—ARGHIRIŢA— STACAN — PLEAŞCĂ— DUŞCĂ —
    BUDUŞCĂ — SOTIR — CORUL

    TOŢI (misterios)

    Aci, aci v-apropiaţi
    Cu pas uşor, discret,
    Tot pe şoptite-naintaţi,
    Încet, încet, încet!

    ARGHIRIŢA

    V-ascundeţi toţi şi aşteptaţi,
    Să nu cârcniţi! să nu mişcaţi!

    STACAN

    Veniţi degrabă-ncoace
    Pe după poloboace.

    TOŢI

    'Aidem degrabă-ncoace
    Pe după poloboace.
    Pst! pst! pst! pst!

    ARGHIRIŢA — ZULNIA — STACAN

    Şi nu uitaţi
    Că intrigaţi.

    TOŢI

    Să nu uităm
    Că intrigăm!

    TOŢI (foarte misterios)

    Tot pe tăcute-ncetişor
    Cu pas domol călcaţi
    Mai uşurel, mai bineşor,
    Cu toţi v-apropiaţi!

    STACAN

    V-ascundeţi toţi pe după buţi
    Şi staţi ca nişte muţi.

    ARGHIRIŢA

    Veniţi degrabă-ncoace
    Pe după poloboace!

    TOŢI

    'Aidem degrabă-ncoace
    Pe după poloboace!
    Pst! pst! pst! pst!

    ARGHIRIŢA — ZULNIA — STACAN

    Şi nu uitaţi
    Că intrigaţi!

    TOŢI

    Să nu uităm
    Că intrigăm!

    TOŢI (foarte misterios)

    Repriză

    Aci, aci v-apropiaţi
    Cu pas uşor, discret,
    Tot pe şoptite-naintaţi
    Încet, încet, încet!

    (Se ascund toţi, Baltag intră.)

    Nr. 5

    Mare scenă şi arie, BALTAG; Duo, BALTAG — STACAN
    Mare ensemble final — TOŢI

    BALTAG

    O! ce plăcere mare
    În propria-mi pivniţă
    din nou să mă găsesc!
    Capu-mi se luminează,
    ochii-mi se limpezesc...
    Necazurile-amare
    A căsniciei vieţe
    din mintea mea dispar...
    O! dulce tinereţe!
    O! zile-ncîntătoare
    De veselii, petreceri,
    beţie, vânătoare,
    În voi mă simţesc iar!...
    Iată colo zăresc
    Un poloboc,
    prietin în ceasuri de amar,
    Cu zamă de Cotnar.

    (întoarce caneaua)

    Dar ce? Unde e vinul? Nici ici? Nici sus? Nici jos?
    Cine-a trecut pe-aicea, ce duh răutăcios?...
    A! iată-n samă bag
    Şi steama cea trufaşă a neamului Baltag!

    Arie

    Te salut steamă vestită!
    Moşi viteji, eu vă salut!
    Inima v-a fost mîhnită
    De urmaşul cel pierdut!
    Dar de vechea vitejie
    Se aprinde al meu piept,
    Din a mea netrebnicie
    Astăzi iarăşi mă deştept!

    (ia baltagul)

    Te salut, baltag viteze,
    Ce-ai dat moartea în păgâni.
    Astăzi vârfu-ţi se-ndrepteze
    Înspre propriii-mi plămâni!

    În clipele acestea, pieriţi din gândul meu
    Orice-mi aduce-aminte de visul meu cel rău!
    Pieriţi, năluci urâte, aice în pivniţă
    Halat, gospodărie, cucoană Arghiriţă!
    Străbuni viteji, voi astăzi curaj îmi însuflaţi!
    Ciraci, ce la petreceri cu drag mă-ncunjuraţi...
    La tine-mi zboară gândul Stacan ! O! de-aş vedea
    Figura ta voioasă în clip-aceasta grea...
    Sau macar umbra-ţi, dacă tu azi n-ai mai trăi,
    M-ar sprjini, Stacane... A!...

    (voieşte să s-arunce în baltag)

    STACAN

    (apărând învălit într-o haină albă)

    Iată sunt aici!

    (Baltag se retrage înspăimântat.)

    Sunt umbra străvezie
    A marelui bărbat,
    Pe care, fiind vie,
    De moarte ai scăpat.
    Şi-n loc pentru aceasta
    Să-mi fii mulţămitor,
    În ziua cea nefastă,
    Când ţi-ai luat nevastă,
    Afară mi-ai dat zor.
    Atunci murii degrabă,
    De scârbă şi necaz,
    Şi neavând vreo treabă,
    Ca umbră m-arăt az.
    Dar vai! e trist, e jalnic,
    Eu nu mai beau de loc.

    BALTAG

    Cum?

    STACAN

    Şi în ceriul falnic
    Şi-n iadul cel de foc,
    Petrecerea-i pocită,
    Nu ai de loc Cotnar
    Jos, smoală clocotită,
    Sus, sarbădul nectar.

    BALTAG

    Nu-i bine-n ceea lume?

    STACAN

    E prost, de tot e prost
    Nici vin, nici râs, nici glume,
    Nu are nici un rost.
    E mult mai mare hazu!
    Să stai în lumea ta.

    BALTAG

    Dar viaţa cu necazul...

    STACAN

    O poţi împreuna
    Cu cheful cel mai vajnic,
    Petreceri şi vânat...

    BALTAG

    Dar jurământu-mi straşnic,
    Cu care m-am legat ?

    STACAN

    Etern nimic nu ţine,
    Ia-ţi vorba înapoi
    Fii soţ cum se cuvine
    Şi vânător de soi!

    BALTAG

    O! umbră străvezie,
    Din nou curaj mi-ai dat!

    STACAN

    Şi tu odată mie
    Viaţa mi-ai scăpat.

    BALTAG

    Îţi am recunoştinţă,
    Cât sunt de fericit!

    STACAN

    Să-ţi fie cu priinţă,
    Acuma suntem chit.
    Ensemble

    BALTAG

    Pe-al vieţii drum
    Mă-ntorc acum.
    Sunt fericit,
    Întinerit!

    STACAN

    Pe-al vieţii drum
    Se-ntoarce-acum,
    E fericit,
    Şi suntem chit!

    STACAN

    Veniţi degrabă-ncoace
    De după poloboace.

    TOŢI (venind răpede din fund)

    Pst! Pst!
    Venim degrabă-ncoace
    De după poloboace!

    ZULNIA

    Bărbatul meu iubit!

    BALTAG

    Iubita mea soţie!

    STACAN

    Leşinul e oprit.

    ABGHIRIŢA (vorbit)

    Are cine s-o ţie.

    (Ensemble)

    TOŢI

    Ce fericire! Ce noroc!
    Suntem cu toţii la un loc,
    Ce minunată ocaziune
    De-o generală împăcăciune.
    Şi fiindcă suntem veseli toţi,
    Stacan, mătuşe şi nepoţi,
    De-ocaziune profităm
    Şi slante-pede ne-mpăcăm!

    BALTAG

    E un vis! Zulnia! copiii mei! Arghiriţa! umbra străvezie!... Nu eşti mort.

    STACAN

    În toată viaţa mea n-am fost mort.

    BALTAG

    Ce-nsemnează ?

    ARGHIRIŢA

    Însemnează că dascălul nostru...

    BALTAG

    Care dascăl ?

    STACAN (îşi rupe barba)

    Cum, care dascăl? Eu dascălul Sugatius-Venator, a d-tale slugă, pe care l-ai necunoscut atâta vreme. (Trece la Arghiriţa.)

    ZULNIA

    Şi voiai, răutăciosule, să mă laşi văduvă?

    BALTAG

    Fugi de-acolo, era o glumă.

    ZULNIA (râzând)

    Dacă-i aşa, dă-mi înapoi cheile de la pivniţă.

    BALTAG

    Asta nu se mai poate, de azi încolo, le păstrez numai eu... adică nu eu... Comise Stacan, ţine-ţi cheile: vrei să fii ca şi mai nainte, pe vinuri căpitan ?

    STACAN

    Cu bucurie. (solemn Arghiriţei.) Cucoană Arghiriţă, a venit în sfârşit ceasul, să ne legalizăm şi noi slăbiciunile.

    ARGHIRIŢA

    Arhon Comise, eu nu sunt de capul meu, cere-mi mâna de la nepotul meu!

    STACAN

    Hatmane, îţi cer mâna. (arată pe Arghiriţa... încet lui Baltag.) Viespii bătrâne!

    BALTAG

    St... dacă mătuşica vrea... cu plăcere.

    ARGHIRIŢA (ruşinoasă)

    Eu nu am altă voinţă, decât voinţa familiei!

    BALTAG

    Zulnio, dă-i binecuvântarea ta mătuşichii.
    Ensemble
    Repriză
    Ce fericire! Ce noroc! etc.

    STACAN

    Daţi stacanele! (se aduc, toţi bea.)
    E soarta blăstemată
    A celor bieţi sărmani,
    Ce n-au gustat vrodată
    Vin vechi de Drăgăşani.
    Trăiască vinul, vinul,
    Umpleţi stacanul meu,
    Să uit necazul, chinul,
    Să beau, să beau mereu.

    TOŢI (bând)

    Trăiască vinul, vinul, etc.
    Să bem! Să bem!


    (Cortina cade. — Sfârşitul piesei)




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA