| Editura Global Info / Literatură |
Ion Luca Caragiale
High-life
O ţară eminamente agricolă trebuie să aibă un high-life.
Ce este? ce numim high-life?
Este crema unei societăţi.
Ca naştere? — nu.
Ca talent? — nu.
Ca avere? — nu.
Ca onestitate? — nu.
Ca bravură? — nu.
Atunci... ca ce?
Ştiu eu?
Poţi fi feciorul celui din urmă râtan; poţi merita să fii hrănit cu paie; poţi fi sărac lipit şi incapabil a munci de două parale; poţi fi o spurcăciune bună de aruncat în canal; un laş de cea mai deplorabilă speţă — asta nu te-mpiedică de a face parte din high-life.
Vei merge alături cu un descendent direct al cutărui cruciat; vei concura pe toţi oamenii distinşi la favoruri şi onoruri; vei cheltui şi vei trăi ca un mare rentier; vei putea arunca despreţul tău oamenilor de treabă şi sfida pe orice brav.
Şi toate cu un succes desăvârşit.
Cum asta? vor întreba nedomiriţii.
Iacă bine. Mergeţi pe stradă, la Şosea, la spectacole, în magazine, în baluri, la Bucureşti, la Constanţa, la Sinaia, mergeţi, vedeţi şi spuneţi şi dv. cum.
Iată ce bănuim noi.
Orice popor clasic — şi suntem doară un popor clasic — fie cât de creştin, are nevoie de un Olimp, şi fiece Olimp trebuie să-şi aiba mica lui cronică scandaloasă.
Să ne amintim cu respect de Jupiter, de Venus, de Mercur şi mai cu seamă de tânărul Ganimed, şi să ne felicităm că avem şi noi Olimpul nostru.
Voiţi un Jupiter? Iată-l: un om este bunicul copilei sale proprie şi prin urmare tatăl nepoţelii sale.
Voiţi o Venus?... Dar atunci, o să ne cereţi şi un Mars, una fără altul nu merge... Căutaţi-i şi poate-i veţi găsi.
Un Mercur?...
Un Ganimed?...
Dar sunt destui.
Ce-i lipseşte acestui Olimp? O mitologie metodică.
O vom da.
Moftul îşi ia rolul lui Esiod. În curând dar: „Teogonia Naţională sau Moftologia Olimpului Român".
Moftul român, 1893, nr. 14
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
