Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Imaginaţie, stil şi clistir

D. dr. Petrini-Galatz, luând în stăpânire postul de director general al serviciului sanitar, a înaintat o „Circulară — către domnii medici primari de judeţe, medici de oraşe, medici de spitale, medici de plăşi şi către toţi vetermarii oficiali", pe care n-o putem îndestul recomanda şi profanilor iubitori de lecturi interesante.

Din această admirabilă circulară rezultă adevăruri nouă, necunoscute până astăzi; astfel, rezultă că:

„...preocuparea principală a serviciului sanitar a fost întotdeauna scăderea morbidităţii şi mortalităţii..."

Prin ce însă s-ar putea scăde amorbiditatea şi mortalitatea? Nimini n-a ştiut-o până acuma, nici chiar medicii, nici chiar veterinarii. Astăzi toţi o putem şti, toţi, chiar medicii, chiar veterinarii.

Iată prin ce:

„...prin îmbunătăţirile zilnice în exigenţele igienii..."

Care va să zică îmbunătăţindu-i exigenţele, igiena devine mai uşoară de înţeles de oameni şi de vite, şi prin urmare mai lesne de practicat.

Circulara apoi conţine maxime şi aforisme filozofice de o profunditate în adevărat clisterică. De exemplu:

„...Spre a ajunge să fim utili ţării şi familiei, trebuie să muncim cu râvnă şi cu inteligenţă."

„...Când principiile şi cunoştinţele igienice vor fi cunoscute şi apreciate de toată poporaţiunea noastră, rolul medicului va deveni mai eficace..."

„Apostolul ştiinţei umanitare trebuie să se deosibească de ceilalţi funcţionari."

— Prin ce? întreb eu.

D. director general al serviciului sanitar răspunde îndată:

„...prin îndeplinirea exactă şi conştiincioasă a funcţiunii ce-i este încredinţată şi printr-o conduită exemplară."

A! care va să zică ceilalţi funcţionari...

„Vedeţi dar, domnule medic — adaogă îndată circulara — că nu vă cer lucruri imposibile."

Dar deşi le cere la toţi aceste lucruri nu imposibile, directorul general se grăbeşte a adăoga:

„...sunt sigur ca mulţi dintre dv. ţineţi ca şi mine, ca medicul să fie apreciat la justa lui valoare."

Şi acum o anecdotă pentru a termina.

La răspântia bulevardului, o teribilă mişcare de trăsuri, tramcare, tramvaie electrice, automobile, biciclete. Prin învălmăşeală, o babă surdă beată frântă trece d-a curmezişul, copăcel-copăcel, ca pe câmpul larg de la Obileşti. Birjarii, vizitiii de la tramcar îi strigă — degeaba; un automobil era cât p-aci s-o calce, două biciclete au ocolit-o ca nişte rândunici; dar iată! o clipă, şi baba are să dispară sub roatele tramvaiului electric, care trece ca praştia. Un sergent de stradă vede; sare degrabă, o înşfacă pe babă de ceafă şi-o smulge de la atingerea morţii grozave. Tramvaiul a trecut fără s-o atingă. Baba smucită scapă o legătură care o purta în mână; din legătură sar cât colo nişte ouă, cari se fac terci, şi o sticlă cu rachiu de drojdii, praf. Baba se-ntoarce indignată şi ocărăşte pe omul autorităţii. Maica ta, Cristoase! în ezerciţiul foncţiunii? ceara şi anafura! Şi omul autorităţii îi arde babii surde două palme de-o face să auză la moment din două părţi clopotul de la Mitropolie. Baba, auzind după atâţia ani, cade de bucurie pe şezute la marginea trotoarului şi-ncepe să plângă făcându-şi cruce.

Minunea minunilor!

Salvată !

Ei? Ce fel de om este acest brav sergent?

— Un brutal! zici d-ta.

— Un făcător de minuni! zice un altul.

— Un salvator! zice un al treilea.

— Nu, domnilor, zic eu. Răspunsul cel mai nemerit la întrebarea mea, îl găsesc tot în circulara d-lui director general al serviciului sanitar:

„Când cineva-şi alege mediul în care trăieşte, când îşi îndeplineşte datoria cu abnegaţiune şi caută a da repede ajutorul său celor suferinzi, contribuie la înălţarea prestigiului medical..."

— Aceasta a făcut-o dar sergentul meu, a contribuit la înălţarea prestigiului medical... şi astfel:

„...merită stima tutulor!" adaogă minunata circulară.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA