| Editura Global Info / Literatură |
Ion Luca Caragiale
O lacună
Lache Diaconescu şi Mache Preotescu sunt impiegaţi în aceeaşi mare administraţie şi totodată sunt foarte buni prieteni. Pe lângă acestea, Mache s-a logodit zilele trecute cu sora d-nei Diaconescu, d-ra Cecilia Pavugadi, care-şi termină la vară cursul de piano la conservator. Colegi, prieteni şi cumnaţi... În această întreită calitate, cei doi camarazi ies de la cancelaria lor la şase ore seara şi, sub aceeaşi umbrelă, pornesc pe Calea Victoriei la vale, să se abată pe la o băcănie; trebuie să târguiască nişte mezeluri pentru masă — Mache va prânzi la Diaconescu împreună cu d-ra Cecilia. În treacăt, Mache ia, de la o cofetărie, bomboane şi prăjituri, şi dintr-o florărie două buchete. Pentru cine?... Ghiciţi... Se-nţelege că dintre cei doi camarazi cel mai grăbit nu este Lache. De aceea Mache îi zice, de câte ori Lache vrea să se oprească la vreo vitrină:
— Lasă, monşer; ai mai repede, ca e târziu; să nu ne aştepte damele!
La care, Lache răspunde:
— Lasă, monşer; ştiu eu; nu o să ne punem la masă de acum.
Dar Mache replică:
— Da, decât iar nu face să mergem tocmai la vremea mesii; să nu ne aştepte damele!
Mergând aşa, ajung în Piaţa Teatrului...
Lache zice:
— Ai să bem câte o bere la Gambrinus...
— Întârziem, Lache...
— Lasă, monşer, ştiu eu... Numa câte o bere...
— Da, decât nu face pentru ca să ne aştepte damele...
Şi amândoi intră în berărie... Aci, se-ntâmplă să găsească o sumă de colegi, cari le fac loc la masa lor strângându-se cât se poate. Colegii urmează o discuţiune foarte animată: ei comentează decizia Curţii în procesul asasinatului şi complotului bulgăresc1; şi daca voim să fim drepţi, trebuie să mărturisim că cea mai deplină armonie domneşte în această dezbatere: toţi sunt de părere că decizia este dreaptă şi bine cumpănită. Dar cei doi prietini intervenind în dezbatere, Lache, „pentru prima oară în viaţa lui", constată cu regret că legea noastră penală prezintă o lacună, că „n-avem pedeapsa cu moarte". El nu este un om crud — toată lumea care-l cunoaşte ştie foarte bine aceasta...
— Dar când vine, mă-nţelegi, un caz ca acesta, ca să nu mai aibă cineva siguranţa vieţii în ţara lui...
—Ţal! strigă Mache bătând în masă...
— ...Când orice asasin, mă-nţelegi, plătit de o mână criminală, poate pentru ca să vie, sub pretext de politică, şi în ţara ta, când eşti liniştit şi când eşti cu conştiinţa împăcată că ţi-ai împlinit până-n capăt datoria, şi nu eşti întru nimic vinovat, pentru ca să vie, mă-nţelegi...
— Ţal! ţal!! strigă Mache bătând foarte tare în masă.
— Ci stăi, monşer!
— E târziu, Lache!
— Ce târziu?
— Nu face pentru ca să ne-aştepte...
— Stăi un moment... Pentru ca să vie, mă-nţelegi...
—Ţal!!!
— ...Aş!... Asta, nu! să mă ierţi!Asta, trebuie pedeapsa cu moarte!
Opiniile sunt împărţite de acum încolo. Părerea lui Diaconescu găseşte la câţiva camarazi aprobare, pe când alţii o combat „în numele principiilor moderne".
— Principiile moderne!? strigă Lache. Da dumnealor, mă-nţelegi, moderni sunt?
—Ţal!!! strigă desperat Mache.
— Ci stai! monşer; mă plictiseşti...
— E târziu, Lache... Şapte trecute...
— Nu e nici şapte şi jumătate.
— Era vorba la şapte.
— Las' că ştiu eu... Ce-ţi pasă?
— Da, monşer; dar nu face pentru ca să lăsăm s-aştepte...
— N-aşteaptă, n-ai grije, ştiu eu... Care va să zică, dacă vii şi invoci principiile moderne, apoi, te rog, fă bunătate şi le aplică dumneata mai întâi, ca să ai dreptul pentru ca să zici „principiile moderne". Dar pumnalul d-tale tot principii moderne este?... Care va să zică toporul tot principii moderne, ai?
— Lache !
— Las'că nici noi nu suntem aşa de proşti, cum credeţi dv., pentru ca să nu ştim ce va să zică principiile moderne.
— Lache!!
— Eşti teribil, monşer, când îţi abate ţie ceva; eşti teribil, parol! Lasă-mă, domnule, să termin, şi mergem... Eşti teribil, parol!
— Şapte şi jumătate, Lache!
— Ia să ştie dumnealor că este aici o justiţie, care pedepseşte cu asprime orice tentativă, mă-nţelegi...
— Lache!
— Ia să ştie că sunt judecători la Berlin!
— Lache!!
— Că în materie politică nu-ţi este permis a mai întrebuinţa violenţa fără să mergi la ghilotină...
— Lache!!!
— Eşti teribil, monşer, parol!
— Opt fără un sfert, Lache; dacă nu mergi, eu te las; mă duc singur...
— Cum, singur?
— Mă duc la un birt... Nu face să lăsăm damele pentru ca să ne aştepte... Ţal! Ţal!!
Plătesc în sfârşit, salută pe camarazi şi, pleacă. La uşe, Lache se opreşte... I-a fulgerat prin minte încă un „argument". Se-ntoarce si porneşte-napoi spre masa camarazilor:
— Şi-n definitiv, mă-nţelegi...
Dar Mache-l apucă, îl învârteşte-n loc şi-l scoate pe uşă.
— Eşti teribil, monşer, parol! zice Lache. Hai la băcănie... Trebuie să luăm mezeluri.
În băcănie, alţi camarazi... Iau ţuici şi comentează — ce? decizia Curţii, fireşte.
— Lache! zice Mache cu groază... Haide-n altă partel
Dar Lache a intrat deja în dezbatere şi, „pentru prima oară în viaţa lui", trebuie să constate cu regret că legea noastră penală prezintă o lacună... De astă dată însă, Lache întâmpină o opoziţie crâncenă. Mai cu seamă Sache Potropopescu se ridică în contra teoriei barbare a lui Diaconescu cu un formidabil bagaj de argumente ştiinţifice.
Dar Diaconescu zâmbeşte caracteristic: se vede bine că mestecă-n sine o replică zdrobitoare.
— Lache! zice dezolat Preotescu; lasă, Lache! Aide că am cumpărat mezelurile... Aide, Lachel lasă, Lache!
— Nu las, domnule!
— Aide, Lache! Opt trecute, Lache! Nu face pentru ca...
— Eşti teribil, monşer, parol!
Atunci Preotescu, foarte rugător către Potropopescu, care urmează cu argumentaţia lui:
— Lasă, Sache!... E târziu, Sache!
— Şi-n definitiv... zice Lache.
Dar Mache îl împinge spre uşă, îl scoate afară şi-l urcă-ntr-o trăsură.
— Înainte, birjar! şi mână mai iute!
— Eşti teribil, monşer, parol! Trăsura merge în fuga...
— Opt şi jumătate, Lache; ne-aşteaptă damele; ne-am făcut de ruşine; să vezi ce supărate o să fie!
— Ia lasă-mă, monşer! dumneata nu vezi ce absurdităţi susţin dumnealor... Cum?... Care va să zică să intri dumneata în casă la mine cu pumnalul, cu toporul, cu conspiraţii, cu comploturi şi asasinaturi, şi eu să stau cu mânile în şolduri şi, în loc să te iau de urechi ca pe un măgar, şi să-ţi zic: „destul! pân-aci! nu-ţi permit mai mult în ţara mea!" — eu, nu! eu să viu pentru ca să-ţi zic: „bravo! bine faci! să mai pofteşti şi aldată..." Să mă ierţi! astea să le spuie d. Potropopescu la alţii, asta nici o umanitate nu poate pentru ca să fie!...
— Mână mai iute, nene! strigă Mache cătră birjar.
— Eu, orice-ar zice d. Potropopescu, eu să-mi dai voie pentru ca să zic că legea noastră penală prezintă o lacună.
Au ajuns... Mache sare repede jos, plăteşte birjarului şi, încărcat în buzunare cu mezeluri, într-o mână cu pachetele de la cofetărie, în alta cu două buchete, sună destul de emoţionat. Dinăuntru s-aud valuri de armonie. Dar clopoţelul zbârnâind, pianul amuţeşte ca prin farmec. Peste un moment, domnişoara Cecilia Pavugadi deschide... Scuzele d-lui Preotescu pentru întârziere sunt pe deplin primite de cele două dame: îl cunosc aşa de bine pe d. Diaconescu... „Când vine dumnealui vreodată la vreme?..." Doamnele sunt încântate de atenţia d-lui Preotescu: aşa frumoase buchete!... La masă...
— Domnule Preotescu — zice d-ra Pavugadi — ţi-am preparat o surpriză: am studiat o bucată...
— Sublimă! zice madam Diaconescu.
— A! domnişoară...
— Ţi-a plăcut — zice Lache către Mache — ţi-a plăcut d. Potropopescu cu absurdităţile dumnealui... Auzi dumneata!...
— Lasă, Lache! zice Mache.
— Eşti teribil, monşer, parol!
— Şi ce bucată, domnişoară?
— O bucată nouă... Stella confidente...
— Eu nu-i înţeleg, pe onoarea mea, zice d. Diaconescu; când vezi că şi popoarele cele mai civilizate...
— Lasă, Lache... O s-o cânţaţi, sper...
— Fireşte...
...Toată lumea se scoală de la masă. Cafeaua se serveşte în salon. D-ra Pavugadi se aşază la clavir şi-ncepe. Mache în picioare, transportat, extaziat, se lasă dus de acele valuri de armonie... Dar Lache îl trage discret de mânecă şi-i zice încet, ca să nu turbure liniştea artistei:
— E absurd, monşer, să intru în casa dumitale cu toporul... şi dumneata, mă-nţelegi...
— Lasă, Lache!...
— Lacuna asta trebuie, monşer...
— Lasă, Lache... s-ascultăm, Lache!...
— Eşti teribil, monşer, parol!...
Note
1. Diversiune şovină din aceea vreme, creată de guvernanţi cu scopul de a învenina relaţiile diplomatice dintre Bulgaria şi România.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
