Editura Global Info / Literatură |
Ion Luca Caragiale
Liberalii engleji şi români
Cartea albastră, pe care a publicat-o zilele acestea guvernul englezesc, deşi cuprinde numai şi numai documente privitoare la cestiunea afgană, are destulă importanţă prin armele ce procură atât adversarilor cât şi partizanilor guvernului cârmuit de lord Beaconsfield, pentru viitoarea luptă parlamentară. În privinţa depeşei, ce de curând lord Cranbroock, actualul ministru al Indiei, a trimis lordului Lytton, vice-regele Indiei, controversa există chiar acum. Acea depeşă cuprindea, după cum se ştie, o expunere a politicii urmate de precedentul guvern în privinţa emirului din Cabul, şi arăta în ce şi pentru ce ministerul actual a adoptat o linie de purtare deosebită. Blamul implicit aruncat prin acest însemnat document asupra administraţiei d-lui Gladstone, nu se putea să nu provoace reclamaţii din partea membrilor acelor administraţii.
În deosebi ducele d'Argyll, care fusese secretar de stat la departamentul Indiei pe acea vreme, trebuia să se crează atins. În adevăr, el a şi protestat cu putere şi cu mult necaz prin coloanele ziarului Daily News. Depeşa lordului Cranbroock, după părerea ducelui d'Argyll, dă seama despre fapte într'un chip parţial şi propriu a induce poporul în eroare. Ministrul, după spusa ducelui d'Argyll, a schiţat un roman când a înfăţişat pe emirul ca un om îngrijat de teama Ruşilor, care ar fi cerut Englejilor să-l protejeze împotriva ţarului, şi care s'a dat în braţele Rusiei pentrucă predecesorii lordului Lytton în India rămăseseră surzi la plângerile sale. Toate acestea, zice ducele, sunt curate născociri; Şere-Ali n'avea de loc teamă de Ruşi, şi se gândea numai la greutăţile din lăuntru ale guvernului său, la interesele sale teritoriale şi dinastice; aceea ce dânsul voia să capete dela Englitera era numai o garanţie împotriva vrăjmaşilor săi dinlăuntru, şi nemulţumirea lui venea numai şi numai din aceea că lord Northbroock nu voise să-i asculte aceste pretenţii. După părerea ducelui d'Argyll, emirul chiar dacă sincer s'ar fi temut de Rusia, această teamă n'ar fi trebuit să înrâurească asupra purtării guvernului Indiei. Ex-secretarul de stat este din aceia cari, în toate chestiunile politicii orientale, profesează o încredere implicită în buna credinţă şi în desinteresarea ţarului şi consilierilor săi. Din nenorocire însă pentru dânsul, după scrisoarea ducelui d'Argyll, purtând data de 23 Noemvrie, a venit numai decât publicarea Cărţii albastre, şi prin această culegere de documente oficiale se răstoarnă cu desăvârşire vederile şi judecata lui politică. După cum se vede lămurit dintr'o importantă depeşă a lordului Northbroock, din 15 Septemvrie 1873, precum şi dintr'o mulţime de alte documente atârnând de acea depeşă, emirul nu se gândea decât numai şi numai la primejdiile din afară, şi considera graniţa lui despre miazănoapte ca serios ameninţată e vecinii ruşi. Un trimis al emirului, într'o convorbire cu vice-regele Indiei, pe la mijlocul anului 1873 se rostea cum că înaintarea Ruşilor în Asia a deşteptat serioase temeri printre populaţiile Afganiei; şi oricât de mult şi de des i-ar asigura Ruşii pe Afgani că nu trebue să aibă nicio teamă de ei, Afganii nu pot să le dea nicio încredere, şi niciodată nu se vor crede în siguranţă, până ce nu vor fi siguri că se pot bizui pe ajutorul Englejilor.
Afară de aceasta, lord Northbroock a trimes acum de curând către ziare o scrisoare, în care arată lămurit groaza ce a produs printre Afgani şi emirului lor expediţia rusească la Kiva. Lord Northbroock reproduce o parte din propriile sale depeşi, publicate astăzi şi prin Cartea Albastră, şi fără să vrea chiar dovedeşte pipăit că acele ce astăzi se întâmplă în Asia nu se poate imputa decât numai şi numai politicii greşite şi condamnabile a guvernului liberal cârmuit de Gladstone.
Pe de o parte guvernul acela nu voia să admită cum că ar fi fost ceva de temut din partea Rusiei; de altă parte respingea orice propunere de alianţă cu emirul, cum şi orice făgăduinţă de ajutor la întâmplare să-l atace Ruşii. Guvernul liberal Gladstone a crezut de cuviinţă că nu-i nevoie nici vreme să se mai ocupe cu aceste chestiuni, şi rezervându-şi dreptul de amestec, a amânat cercetarea lucrului pe o altă dată nehotărâtă. Emirul atunci, văzându-se părăsit de Engleji, aliaţii lui fireşti, a trebuit să cedeze de frică sau prin amăgirea intrigilor ruseşti. Deosebirea temeinică între guvernul liberal şi cel conservator, acum la putere, în Anglia, este că cel dintâi, cu totul dimpotrivă cu cel de-al doilea, vede în Rusia aceea ce spun Ruşii iar nu aceea ce este. Liberalii engleji cu d. Gladstone în frunte-le, chiar după expediţia rusească la Kiva, chiar după urzirile ruseşti din Orient, chiar după tratatul dela San Stefano, n-au încetat de'a îmbrăţişa cauza rusească, ca şi cum judecata politică şi simţirea interesului naţional le-ar fi lipsit cu totul.
Liberalii pretutindeni sunt iubitori de forme frumoase, de fraze şi de formule de senzaţie, filantropi nesocotiţi, considerând progresul omenirii ca o faptă a voinţii individuale, iar nu ca un rezultat firesc al mersului omenirii prin scurgerea vremilor; aşa sunt toţi liberalii, şi când zicem liberali, voim să înţelegem aci pe liberalii cinstiţi, născuţi liberali, cari gândesc strâmb şi lucrează astfel după temperamentul lor şi după cum îi taie capul, iar nicidecum nu vrem să înţelegem pe liberalii necinstiţi, făcuţi liberali, cari gândesc limpede, dar lucrează rău pentru interesul lor şi după cum îi împing poftele şi patimile lor, cum bunioară, în micul Paris al Orientului lucrează vestitul campion al desmoşteniţilor, marele mag al republicei universale, d. C. A. Rosetti.
De sigur nu putem face necinstea d-lui Gladstone, să nu facem deosebire între dânsul şi prezidentul Camerei noastre, care după declaraţia sa de mai alaltăeri, este făcător de minuni, ca orice nepot al divului Traian, care este acum după războiu independent, nu ca mai nainte, adică are cu ce trăi fără grijă de-acum încolo şi care mai presus de toate iubeşte. D. Gladstone şi guvernul său, preocupat de ideile filantropice şi religioase, au rămas orbi şi nepăsători în faţa intereselor ţării lor şi a echilibrului internaţional. Guvernul conservator dimpotrivă, a urmat calea cea dreaptă, şi a văzut dela început că sub firma de senzaţie atârnată deasupra întreprinderii Rusiei în Orient, se ascundea tendinţa moscovită asupra Constantinopolului şi scopul nimicirii împărăţiei otomane. Guvernul conservator a simţit că misia rusească la Cabul este încă un pas al Rusiei împotriva Engliterei, şi că nimicirea Turciei nu este alta decât pregătirea neapărată a unei lupte uriaşe în Asia. Şi astfel guvernul conservator a schimbat pe dată politica urmată până atunci faţă cu emirul din Cabul, oferindu-i o alianţă ofensivă, cerută odinioară de către Emir şi refuzată de către guvernul liberal. De astădată însă era prea târziu; greşeala neiertată a cabinetului Gladstone a făcut neînlăturabil războiul, căci a lăsat pe Şere-Ali să intre în sfera de acţiune a Rusiei.