Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Mic şi mare

Fabulele marelui anonim şi strofele lui Picolini

Trece un prăpăd pe lume...
    Dinspre larg de ocean,
Cu ce neagră turbă bine,
    vine vajnic uragan!
E o spaimă-n toată firea...
    Păsări albe fug, s-ascund;
Pinii seculari se-ndoaie;
    peşti, jivine merg la fund.
Urlă ape biciuite,
    dau nebune către mal;
Calcă unul peste altul
    şi se-nghite val pe val.
Geme farul... Un grăunte
    de nisip, nepăsător,
Râde de urgia oarbă
    şi de groaza tuturor;
„Râzi? Nu vezi?” l-întrebă farul.
    „Ba văd bine” zice el;
„Ş-apoi, dacă vine, — vină!
    Sunt atât de mărunţel!
„Rădăcini eu n-am, să-mi pese!
    nu mă simt deloc legat —
„Ori în adâncimea mării,
    ori la soare pe uscat —
„Să mă spulbere de-aicea,
    cu tot eu am să rămân:
„Mie, unuia, oriunde,
    singur cerul mi-e stăpân!”

Convorbiri critice, anul I, nr. 19, 1 Octombrie 1907

TE-AR MAI PUTEA INTERESA