| Editura Global Info / Literatură |
Ion Luca Caragiale
Moftul român
— Moftul român a înviat!
— Adevărat a-nviat!
Iată cuvintele cu cari trebuie să se salute în aceste zile de sărbători toţi nepoţii divului Traian, toţi aceia în vinele cărora curge sânge de roman.
Să mai aşternem aci o programă a Moftului român, credem de prisos. Sunt opt ani acu de când această foaie a văzut lumina pentru întâia dată. Voim a fi consecvenţi, şi astfel dăm drept program aceleaşi linii pe cari le-am pus în fruntea acestei foi la prima-i apariţie.
Eu: Ce mai spun gazetele, nene?
Nenea: Mofturi !
*
Eu: Ce era azi la Cameră?
D. deputat: Mofturi !
*
Un cerşetor degerat: Fă-ţi pomană: mor de foame!
Un domn cu bundă: Mofturi !
*
Un june cu revolverul în mână: Acriviţo! dacă nu mă iubeşti, mă omor!
D-ra Acriviţa (făcând două gropiţe asasine în obraji): Mofturi!
*
Dr. Babeş: Feriţi-vă de apa nefiltrată: are germenii tutulor boalelor.
Un mitocan (fudul): Mofturi!
*
Eu: Dar domnii X... Y... Z... n-au nici un merit, nici o capacitate, nici un talent spre a fi puşi în fruntea unor instituţiuni cari... şi în sfârşit despre onestitate... de!
Un amic (tăindu-mi vorba şi dând din umeri): Mofturi!
*
Pacientul (foarte impacient): Doctore, mor!
Doctorul (foarte liniştit): Mofturi !
*
Librarul: Iată o carte nouă, foarte interesantă.
Un june cult (dând cu dispreţ volumul la o parte): Moft!
*
Un ipohondru: Ar trebui mai multă îngrijire: doamne fereşte! să nu ne pomenim la primăvară cu ciuma!
D. primar (foarte serios): Mofturi!
*
Un cetăţean: Săriţi!
D. procuror (grăbindu-se să suie la club): Mofturi!
*
Eu: Eu crez că de astă dată guvernul a avut dreptate.
Un pesimist suprimat (scrâşnind fieros): Mofturi!
*
Eu: Trebuie să mărturisim, cu toată părerea de rău, că în administraţie... uneori se fură foarte des.
Un optimist rămas în slujbă (zâmbind foarte blajin): Mofturi!
*
Un orator opozant: Câteodată, autorităţile... prin abuz de putere, se întâmplă prea de multe ori să comită...
Un ministru: Mofturi!
*
Un tată de familie: Am auzit că de la o vreme se-ntinde printre o seamă de tineri din Bucureşti nişte apucături oribile.
Un altul cu mai mulţi copii (râzând): Mofturi !
*
X...: Mâine seară e o eclipsă de lună.
Z...: Mofturi!
*
Iar Eu: A propos, iese o gazetă nouă.
Publicul: Moft !
*
Moft! Mofturi!
O, Moft! tu eşti pecetea şi deviza vremei noastre. Silabă vastă cu neţărmurit cuprins, în tine încap aşa de comod nenumărate înţelesuri: bucurii şi necazuri, merit şi infamie, vină şi păţenie, drept, datorie, sentimente, interese, convingeri, politică, ciumă, lingoare, difterită, sibaritism, viţiuri distrugătoare, suferinţă, mizerie, talent şi imbecilitate, eclipse de lună şi de minte, trecut, prezent, viitor — toate, toate cu un singur cuvânt le numim noi românii moderni, scurt: MOFT.
În genere naţiile mari au câte un dar sau vreo meteahnă specifică: englezii au spleenul, ruşii nihilismul, francezii l’engouement, ungurii şovinismul, spaniolii morga, italienii vendetta etc.; românii au Moftul!
Trăiască dar Moftul român!
Foaia ce reapare astăzi, cu titlul ei eminamente naţional, sperăm că va fi formula sinceră şi exactă a spiritului nostru public.
Şi acuma, dragă Moftule, mergi iar de-ţi fă şi tu rostul în lumea asta. Locul tău aici este, a ta e vremea de astăzi.
Aruncându-te din nou la lumină, strigăm cu toată căldura: Dumnezeul părinţilor noştri, el care a ştiut totdeauna să protege România, aibă-te în sfânta sa pază! deie-ţi norocul ce-l merită orice moft român pe acest pământ stropit cu sângele martirilor de la 11 iunie 1848, 11 fevruarie 1866, 8 august 1870 şi 14 martie 1888 ş. cl., ş. cl.
Publicului român, care-ţi este tot sprijinul, îi zicem: ajută-ne şi Dumnezeu te va ajuta; iar ţie-ţi dorim: Moftul român să fii, dar caută pe cât se poate de nu fi moft!
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
