Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Orientale. Două documente

Imperiul otoman suferă şi el astăzi, pentru a doua oară, de febra constituţională parlamentară. Este un caz de recidivă. Primul acces, mai uşor, l-a avut, precum se ştie, în ajunul războiului cu ruşii şi românii la sfârşitul anului 1876, când celebrul Midhat-paşa, în calitate de mare vizir, a proclamat o constituţie otomană, cu regim parlamentar, suspendată peste puţină vreme de m.s. sultanul.

Printre nişte hârtii vechi, am găsit acuma un exemplar dintr-o foaie obscură ce apărea, în 1877, la Bucureşti, în limba bulgară, conţinând mai multe documente privitoare la activitatea primului parlament otoman.

Oricât ne-am îndoi de exactitatea lor, în toate amănuntele, credem interesant a reproduce aici două din acele curioase documente, şi, daca semnăm mai jos cu numele nostru, asta o facem, binenţeles, numai ca simplu colecţionar, iar nu ca autor.

I

MESAJUL DE ÎNCHIDERE A CAMERELOR OTOMANE

Domnilor senatori,
Domnilor deputaţi,

Pentru întâia oară a tunat şi v-a adunat laolaltă aici, ca să faceţi giumbuşuri parlamentare. Trebuie să mărturisim, daca voim a fi drepţi, că ideea asta a trecut mai întâi prin capul fostului meu mare vizir Midhat-paşa.

Isprăvindu-şi toate treburile ei, i-a venit poftă Europei să le reguleze pe ale noastre; nu-i mai rămânea altă treaba de făcut decât să pună la cale soarta supuşilor otomani, cărora Allah numai ştie cu câtă blândeţe şi regulă le-am administrat legile noastre echitabile.

Aşa, văzând că tot mi se dedea zor să schimb chiverniseala împărăţiei, într-o dimineaţă, după ce mi-am băut liniştit cafeaua şi ciubucul, am chemat pe Midhat-paşa şi i-am grăit:

— Bre, pordecâine! (aşa-i ziceam eu lui când eram cu chef). Toate bune! dar ce e de făcut cu Europa, bre?

— Eu am un plan, prealuminate stăpâne (mi-a răspuns), să ţi-l comunic!

— Pune-l în lucrare, pordecâine, fără să mi-l mai comunici; eu n-am vreme să mă ocup cu aşa mofturi.

În adevăr, peste trei zile, moftul, Constituţia adică, s-a promulgat, şi i-am şi băut aldămaşul cu chef mare, după cum ştiţi, în ciuda diplomaţilor.

Astfel şi de data asta, geniul otoman a tras Europei un chiul, vrednic de vestitul nostru Nastratin Hogea, de clasica memorie.

N-a trecut apoi mult, şi Midhat-paşa, despre care nu-ncetau a vorbi gazetele toate mai mult ca de Mahomet — ba că e isteţ om de stat, ba că e bătut la cap ca berbecul la coadă, ba că e geniu şi câte toate secături — începu să-şi ia nasul la purtare: prinsese muhalibiul coaje.

Să las că de câte ori îl chemam să mă frece, ca de obicei, pe tălpi, îmi trimitea vorbă că n-are vreme, că e ocupat cu trebile statului; să las că l-am prins de câteva ori cu mâna în cheseaua mea cu tutun; — dar într-o zi, după ce cumnatu-meu Mahmud-Damat — care e un băiat foarte deştept, pot zice că e mai deştept ca mine şi ca dv. toţi la un loc — mă convinse, cu o gazetă englezească, că bulgarii sunt supuşii mei, chemai pe Midhat-paşa. Nu-mi băusem cafeaua.

— Bre, pordecâine! (aşa-i ziceam eu când eram mahmur). Auzi ce spune englezul, că bulgarii sunt supuşii mei!

— Adevărul spune, prealuminate.

— Atunci, de ce nu mi-ai spus? să te-nvăţ eu să regulezi chestia Orientului în trei zile, pordecâine?!

— Cum, stăpâne?

— Să-i spânzuri pe toţi!

— Nu mai merge aşa, preastrălucitule! acum avem Constituţie.

— Constituţie? (am strigat). Să-ţi dau eu ţie Constituţie!

Şi, cu mare părere de rău, i-am pus palma-n... ceafă şi i-am făcut un vânt de i-a sărit pordecâinelui fesul cât colo.

Ştiţi ce a urmat apoi.

Auz acuma că umblă dumnealui cu plosca cu minciunile pe la curţile împărăteşti ca să mă denigreze — ce-o fi aia!... Ah! chiolhaiule! nu te-oi prinde eu odată, să-ţi fac o mângâiere la tălpi, să mă pomeneşti!

Dar — să nu ne uităm vorba!

Lucrurile s-au încurcat rău...

Europa a îngăduit să ne încalce ghiaurii, muscalul si românul. Spun că sunt hotărâţi să vie până-n Stambul, să ne facă ce ne-or face.

Prin urmare, nu rămâne decât la patriotismul nostru să ne înveţe a ne apăra.

Zice că până acuma, noi am pierdut mult; mâine-poimâine poate să pierdem şi Stambulul. Multe fesuri au rămas fără capete şi de două ori pe atâţia iminei şi-au pierdut labele!... dar, nu face nimic! vorba bragagiului:

„Aşa e negustoria: unde e marfă multă, şi pagubă multă este!"

Domnilor senatori,
Domnilor deputaţi,

Vedeţi dar că, întrucât priveşte politica din năuntru, stăm bine şi temeinic; putem în adevăr zice că stăm turceşte.

În privinţa politicei din afară, neutralitate desăvârşită; aceasta numai şi numai fiindcă nu ne-am depărtat de loc de la-nţeleptul cuvânt al strămoşilor noştri:

„Pilaful să-l mănânci dedesubt, iar ciorba de deasupra, şi-ncolo, toate bune!"

De vreme ce aşadară fiecare dintre dv. trebuie să se fi plictisit de atâtea îndelungi şi mature deliberări, şi fiindcă tot nu aveţi de ce să mai încurcaţi lumea prin Stambul — m-am gândit că n-ar fi rău să vă trimit la urma voastră de unde aţi venit.

Deci, aducând prorocului laude şi mulţumiri pentru succesele noastre, vă zic:

Hairolà!

Mergeţi fiecare pe la casa cui vă are, şi Allah să vă aibă întru sfânta sa pază spre fericirea ţării turceşti!

S-a isprăvit cu mofturile! sesiunea este închisă... Haidea!

Abdul Hamid

Miniştri:

Zavrak-paşa, Interne;
Bocluc-agà, Externe;
Hatâr Plokon, Justiţie;
Topà Loază, Război;
Hagi Buke, Instrucţie şi Culte;
Selemet Mofluz, Finanţe;
Tembel Efendi, Lucrări publice.

II

SENATUL ŞI CAMERA DIN STAMBUL

CORPURILE ÎNTRUNITE

(Şedinţa de închidere)

Şedinţa Corpurilor întrunite se deschide la orele reglementare turceşti, cu mare solemnitate, sub preşedenţia lui Ciapcîn-aga, prezenţi fiind toţi senatorii şi deputaţii. Domneşte în toată adunarea o mare veselie.

La ordinea zilei:

Proiectul de lege pentru plata diurnelor reprezentanţilor naţiunii otomane pe timpul vacanţelor, şi
Citirea mesajului de închidere a Corpurilor legiuitoare.

Iskiuzar-Mehemet, raportor, dă citire raportului şi proiectului de lege:

„Art. unic. Cât ţin vacanţele parlamentare, senatorii şi deputaţii primesc diurna îndoită ca pe timpul sesiunii."

(Aplauze zgomotoase.)

Geanabet Eddin: Am onoare a propune următorul meremet la art. 1:

„Art. unic. Cât ţin vacanţele parlamentare, senatorii şi deputaţii primesc diurna împătrită..."

Voci: Prea mult, bre! nu fi botos!

Geanabet Eddin: „... întreită ca pe timpul sesiunii".

(Aplauze prelungite.)

Articolul unic, astfel meremetisit, se primeşte cu unanimitate, plus un vot. Prezidentul a votat de două ori.

(Aplauze zguduitoare.)

Zăuc–aga (care a dormit, deşteptându-se): Cer cuvântul! Am onoare a interpela guvernul asupra chestiunilor importante...

Prezidentul: Carnacsi! Suspend şedinţa pe cinci minute.

La redeschidere se citeşte mesajul de închidere al Parlamentului (vezi mai sus).

Prezidentul:

Fraţilor senatori şi deputaţi, înainte de a pleca pe acasă, să strigăm:

Trăiască sfânta Constituţiune!

Trăiască Imperiul!

Să trăim şi eu şi voi cu toate neamurile noastre!

Să trăiască în sfârşit toţi câţi n-or muri!

Să strigăm cu toţii ura!
şi să azvârlim cu fesurile-n sus, că treburile ţării turceşti merg ibrişim!

(Aplauze torenţiale.)

(Şedinţa solemnă s-a încheiat.)

Aşa se încheiă documentele din obscura gazetă bulgară, pe care le-am reprodus cât se poate mai exact.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA