Editura Global Info / Literatură |
Ion Luca Caragiale
Paşa din Silistra
Paşa din Silistra astăzi s'a jurat,
Să-şi răzbune groaznic pe-un ghiaur spurcat.
Cine e ghiaurul? Este-acela, care
Dunărea o trece pe-al său roib călare,
Şi dela Silistra cu-aşa cutezare
Vine să răpească pe cadâna mare.
— „Hel, ghiaur nemernic, pentru o cadână,
„O să pun să-ţi taie 'ntâi murdara mână,
„Dup'aceea capul şi 'ncă un picior,
„Iar după aceea — am să te omor!
„Am să trag hangerul şi-am să-l oţelesc
„În spurcatu-ţi sânge, în sânge cânesc.
„Stai, să vie 'ndată gâdea cu toporul!..."
Zice al Silistrei Paşă 'ngrozitorul,
„Să-mi aducă aicea pe acel mişel,
„Ca să-şi ia pedeapsa scrisă pentru el!"
Gâdea se repede şi-l aduce 'ndată
Încărcat de lanţuri ca fiara turbată.
Tânăra victimă este-acoperită
De un giulgiu negru, căci e osândită.
„Să-i ridice giulgiul!" paşa a strigat
Şi toţi asistenţii s'au cutremurat.
Gădea îl ridică şi — o! — ce mirare:
În loc de victimă-i chiar cadâna mare!
Paşa-şi scuipă 'n barbă şi rânjind scrâşneşte.
Roşu e la faţă, fruntea îi păleşte,
Îşi trage hangerul, i-l înfige 'n sân,
Ea cade, — el râde, demonul bătrân.
„S'o luaţi de-aicea, trimiteţi-o dar,
„Acelui nemernic, acelui murdar!"
Astfel îşi răzbună un paşă trădat,
Trădat mişeleşte şi dezonorat.
Aparuta sub titlul "Cum scria Bolintineanu" în Luceafărul, Aprilie 1912.