Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Luca Caragiale

    Politică înaltă

    Am un isnaf de la ţară bun prietin, care crede orbeşte în ce-i spun eu, mai cu seamă atunci când îi convine să crează. Mai ales în politică mă consultă ca pe un oracol. A venit alaltăieri la mine; mi-a spus că a intrat într-o daraveră de păcură şi m-a rugat să-i spun tot ce ştiu despre americanul ăla, care vrea să ne cumpere ţara.

    Eu, care, în privinţa acestei afaceri, nu ştiu nimic decât că odată ne-a trecut Rockfeller pe la nas şi n-am ştiut să-l prindem, n-am vrut să-l las pe provincial să plece deziluzionat de mine, să mă socotească lipsit de orice cunoştinţă a culiselor politice - şi, tot sunt gazetar, zic: de ce nu i-aş clădi amicului meu câteva caturi de baliverne, cu cari şi el la rându-i să facă furori la cafeneaua centrală din orăşelul lui ?

    - Ascultă-mă, neică - zic eu - îţi spun ce ştiu, ce am putut afla până aseară; însă te rog să rămână-ntre noi; nu voi să se afle că eu am dat sfoară-n ţară.

    - Doamne fereşte! zice isnaful.

    - Uite ce e... Ştii că venise odată americanul cela cu bani buni, şi făcea propunere foarte folositoare pentru noi, şi nu s-a putut face nimica.

    - De ce?

    - De ce, de nece! nu s-a putut.

    - De ce nu s-a putut?

    - Pentru că n-au vrut liberalii.

    - Apoi, acuma auz că ei vor...

    Văzând eu că isnaful mă-ncurcă, zic: să-l iau repede...

    - Uite ce e, neică - zic - dumneata eşti de la ţară, nu pricepi cum se joacă de sus politica subţire.

    - Spune dumneata, ca să pricep; de aia am venit.

    - Când era să se isprăvească daravera cu americanul, a venit altcineva şi a zis: nu se poate!

    - Care altcineva?

    Eu, văzând că isnaful mă ţine de scurt, ca să-l ameţesc, zic:

    - Disconto-Gesellschaft!

    - Cum?

    - Disconto-Gesellschaft! Ai auzit dumneata de Disconto-Gesellschaft?

    - Nu! tot american e?

    - Nu - zic eu - e neamţ.

    - Ei şi, ce treabă are neamţul să se amestece?

    - Ştiu eu?

    - Şi atunci?

    - Atunci americanul a înţeles cum merge şiretenia, şi, se zice, a propus neamţului... să-l ia tovarăş la parte... Dar...

    - Dar ce?

    - Dar, s-a întâmplat şi liberalii să se hotărască atunci să strige, ca să auză ţara, că vor ciocoii să o vânză la americani... Si când au văzut ciocoii că nu merge, s-au închinat cu plecăciune americanului, şi americanul a-nţeles cum devine politica, şi-a luat geamantanele şi a plecat.

    - Care va să zică am rămas cu buzele umflate.

    - Ba nu, fiindcă au căzut ciocoii şi au venit liberalii, şi acuma...

    - Ce?

    - Acuma, zice că vine neamţul...

    - Apoi, neamţul dă cât da americanul?

    - Dacă n-o da tocmai atâta, tot o să dea ceva...

    - Apoi are de unde?

    - Are; şi dacă n-o avea destul, o să ia acuma el tovarăş pe americanul la parte...

    Isnaful, auzind balivernele mele, zice:

    - Ia ascultă-mă, de la ţară oi fi eu, dar aşa de prost nu sunt să-ţi crez toate mofturile dumitale.

    - Ce mofturi, nene? întreb eu serios.

    - Astfel de lucruri numai pân capul celui mai mare moftangiu poate să treacă!

    Şi a plecat isnaful meu cam supărat, înţelegând că dacă ar fi adevărat ce spun eu, ar fi prea-prea, că vreau adică să-mi bat joc de el.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA