Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Poruncă domnească

— Bucuroşi la oaspeţi?!

— Bucuroşi! răspunde mama Catrina vătăşelului, care-i aduse în gazdă doi soldaţi.

Şi sărmana bătrână zise numai cu gura jumătate.

Dar ce-i faci obiceiului? Apucase şi ea vremuri când acest cuvânt îl zicea din toată inima, şi se deprinsese aşa, că acum, chiar de n-ar fi fost bucuroasă de oaspeţi, tot nu putea zice altfel.

Mai întâi că nu e frumos... şi apoi de ce a dat Dumnezeu patru pereţi la casa omului?

Soldaţii intrară în casă ca pe moşia lor — erau de-ai stăpânirii, şi cu stăpânirea nu te joci! — iar Maria, fata mamii Catrinii, se ascunse de frică tocmai după cuptor.

Bătrâna, şi ea biet! ospătă musafirii cu ce dăduse Dumnezeu: puţină mămăliguţă şi o fiertură de borş cu ştir, dezvinovăţindu-se către soldaţi:

— Ei! să fi poftit 'mneavoastră când eram şi eu cu gospodăria mea, cu rostul meu! Atunci să fi văzut! Dar de când am rămas văduvă s-a legat şi sărăcia de capul meu. Apoi şi bătrâneţele, bată-le pustia! şi încă mai am şi fata asta în grija mea... d-ar da Dumnezeu să-i vie şi ei norocul mai curând, să o mărit, să mi se ridice o greutate de la inimă. Dar 'mneavoastră, maică, cu ce treabă aţi venit pe aici?

— Uite, mătuşe — răspunse unul — ce n-ai gândi... Am adus o poruncă tocmai din Bucureşti, chiar de la vodă, pe cum că de acum încolo, când o fi ca să se însoare cineva, dacă e flăcău să ia babă bătrână, iar dacă o fi moşneag să ia fată sau văduvă tânără.

— Dec! strigă tânăra de după cuptor.

— Dec, nedec! zise baba scurt, dacă e poruncă domnească, n-ai ce face, fata mea! Şi decât să te amesteci nepoftită în vorbă, mai bine scoate din ladă niscai volinţe mai moi, să aşternem la băieţii ăştia, că or fi ostenit sărmanii de atâta cale. Si fă de mai scotoceşte ale cuibare şi cotineţe, să-i ospătăm mai bine, că ce o să le ţie numa borşu ăsta!?

Moftul român, 1893, 30 iunie

TE-AR MAI PUTEA INTERESA