Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Luca Caragiale

    Prea sărac

    Pauverte, pauverte, c'est toi la courtisane1...
    (MUSSET)


    Am zis iubitei mele: „Vino
    La câmp, s-auzi un pitpalac”.
    Ea: „Da, îmi place pitpalacul...
    Dar nu merg: tu... eşti prea sărac”.

    Plimbându-mă-n singurătate,
    O odă gloriei eu fac:
    Dar gloria se depărtează
    „De ce fugi?” zic. — „Eşti prea sărac!”

    Mă duc atunci la masa verde,
    Să-ncerc norocul — poate fac
    O lovitură... Dar norocul
    „Pleacă, îmi zice; eşti sărac!”

    Mă duc acasă melancolic.
    Stau trist, visând într-un ceardac,
    Şi piţigoiul din grădină
    Îmi fluieră: „Eşti prea sărac!”

    Mă duc la editor c-o carte.
    E iarnă, frig — voi să mă-mbrac;
    Dar editorul mă respinge:
    „Nu te-editez; eşti prea sărac!”

    Atunci, voii de disperare
    Să mă atârn de un copac,
    Dar craca fuse prea subţire,
    Mi-a zis trosnind: „Eşti prea sărac!”

    A! sărăcie! Monstru palid,
    Când oare am să-ţi viu de hac?
    Şi sărăcia îmi rânjeşte
    Sardonică: „Eşti prea sărac!”

    Îmi place către primăvară
    Să mănânc ochiuri cu spanac.
    — Şi nici spanac, nici ochiuri simple
    Nu pot să gust... sunt prea sărac!

    În post simţesc, pe la Teatru,
    Dureri de inimă. Ce fac?
    Nu pot să intru und-se iese,
    Roşind îmi zic: „Sunt prea sărac!”

    Atunci — o constipaţiune:
    Ah! doftore, ce să mă fac?
    „Siminichie”.
    „Nu se poate.
    „De ce?”
    „De ce? Sunt prea sărac”.

    Mă duc la revoluţiune
    Şi caut leac, şi poc! şi pac!
    „Ce caţi aci?” strigă bandiţii.
    „Sunt dizident!”
    „Eşti prea sărac!”

    Am vrut să-mi fac şi eu pomană
    C-un cerşetor, c-un biet ciuntac,
    Dar el, râzând, mi-a zis: „Te lauzi!
    S-o văz, n-o crez... Eşti prea sărac!”

    Adesea o revoltă-mi vine
    Că nu sunt nici turc, nici turlac2,
    Aş vrea să stric, să sparg la geamuri,
    Dar mă opresc... Sunt prea sărac.

    Nu! Orşice să fac, văz bine
    Că pentru mine-i tot un drac!
    În mediul social de astăzi
    Sunt prea pârlit, sunt prea sărac.

    Oriîncotro d-acu m-oi duce,
    Nu pot cu soarta să mă-mpac;
    Mi-e veşinică duşmană — veşinic
    Îmi spune: „Piei! Eşti prea sărac!”

    Sărac! Da! Nu e loc în lume
    Pentru-un sărac! dar... ce să fac?
    Să mor!... Dar un revolver costă...
    Chiar pentru moarte, prea sărac...

    Dar mor în fine şi groparul
    Îmi ia cadavrul şi, posac.
    Şopteşte între dinţi în silă:
    „După ce-i greu... e şi sărac!”

    Am renviat apoi, şi iarăşi
    Ca mai-nainte strofe fac...
    Un critic fără milă-mi spune:
    „Ai început iar prea sărac!”

    Şi nu ştiu cum să aflu-acuma
    L-aceste strofe un capac...
    Aş vrea o inspiraţiune,
    Nu pot sfârşi... sunt prea sărac!

    Alerg atunce pentru rimă
    La Dicţionarul lui Cihac...
    Vai! Nici acolo nu se află,
    Şi bietul Cihac e sărac!

    De ce nu vrei tu, soartă sumbră,
    Zâmbind, să nu mai fiu sărac?
    Cum aş dormi acum la umbră
    Cu burta-n sus într-un hamac!


    Grancea, 8 dec.


    După atâţia ani m-am gândit că n-ar fi rău să cunoască şi altă lume această veselă satiră, fără multe pretenţii, scrisă de marele dramaturg într-un moment de extremă veselie, împreună cu subsemnatul care, pe cât îmi aduc aminte, nu eram tocmai trist şi nicidecum indispus. Ca să se ştie şi mai bine ordinea în care am colaborat, pot spune că cea dintâi strofă e de Caragiale, a doua de mine, a treia de el, şi aşa mai departe.

    D. Teleor

    Note

    1. Sărăcie, sărăcie, tu eşti stricăciunea... (fr.)

    2. Ameţit de băutură, cherchelit; zăpăcit, năuc.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA