Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

O reparaţiune

În numărul 29 al Tribunei din Arad, pag. 6, coloana 3, a apărut, spre aiurirea tutulor românilor de bine, o notiţă minusculă, pe care a reprodus-o Românul în fruntea numărului de a doua zi, dând-o în judecata opiniei publice a întregii românimi.

În adevăr, notiţa aceea, credea că nu i-ar fi trăznit prin cap s'o scrie nici celui mai rabiat şovinist maghiar de cea mai josnică speţă.

Tot a doua zi, vine în Tribuna un fel de dulceagă retractare: onorata redacţiune se lapădă pur şi simplu de orice răspundere, pe cuvântul că notiţa aceea a fost publicată fără ştirea onoratei redacţiuni, fapt care onoratei redacţiuni i se pare regretabil.

Cum am zice, şi batjocură - ocara nu era de ajuns.

Cum asta?

Un individ deşuchiat, în toiul târgului, trage o palmă unui om pacinic, şi când acesta, ameţit de aşa ofensă, vrea să deschidă gura, deşuchiatul, zâmbind graţios, îi spune că a fost numai o greşală de mişcare, aşa, din nebăgare de seamă, şi-i cere cavalereşte pardon, bătându-l amical cu palma cealaltă pe umăr.

Frumos destul! Prin gazeta dumitale, care inundă trei ţări, se aruncă ocară infamantă asupra mii de oameni cinstiţi; se denunţă, cu sarcasme pline de acel miros specific speluncilor bucureşteneşti, unde se strâng, în academii libere, toţi intelectualii de industrie, - se denunţă în gazeta dumitale, că raţiunea şi temeiul însufleţirii unei mari întruniri naţionale sunt numai piţula şi groşiţa, pofta chefului de gură-cască de-o parte, de alta setea de reclamă - adecă imbecilitatea celor mulţi şi şar;atania celor puţini... Iar, a doua zi, declari, calm şi senin, că nu iei nicio răspundere pentru ocara aceasta făcută unui neam întreg fără ştirea dumitale, om nevinovat; ba,chiar o regreţi.

Aşa, scurt şi cuprinzător... Foarte comod!

De sus, de pe o fereastră a casei dumitale, se aruncă zoale în capul publicului; iar dumneata stăpânul casei, zâmbind candid, declari, dela altă fereastră, că desaprobi această murdărie săvârşită fără voia dumitale, ba chiar îţi pare... necuviincioasă.

Ei! apoi, să ne ierţi! aşa nu merge, onorate şi nevinovate domnule!

Pentru lăturile aruncate de la o fereastră a dumitale, dumneata, ca stăpân al casei, eşti mult mai răspunzător decât să se mulţumească lumea, înzolită din cap până 'n călcâie, numai cu atâta din parte-ţi - numai cu o platonică desaprobare şi cu un regret mălăeţ. În casa dumitale, dumneata eşti stăpân, şi, dacă eşti om de omenie se cuvine, numaidecât, pe făptuitorul, care ţi-a ruşinat în primul rând casa şi obrazul dumitale prin fapta lui nesocotită - oricine ar fi acela, slugă ticăloasă ori copil desfrânat - să-l iei frumuşel de ceafă şi, fără cea din urmă cruţare, să-l arunci lumii spre înfierare.

Aşa ar trebui să facă onorata direcţiune a Tribunei: să arate îndată cine este anume acel brav desmăţat care, abuzând de lipsa unei supravegheri normale a redacţiunii gazetei, a îndrăznit, mascat să ofenseze o lume întreagă - ca senior cápiu din întunecatele vremuri feudale pe nişte bieţi servi tâmpiţi de mizerie...

Să fie îndată cunoscut numele pentru mult timp detestabil, şi pilduit numai decât ignobilul individ.

Şi, dacă pricepe ce spunem destul de răspicat, cel dintâi care e dator să-l pilduiască în faţa lumii ofensate pe acel descreerat este însăşi direcţiunea Tribunei.

Aceasta ar fi, în adevăr, o reparaţiune a următorilor regretabilei lipsei de supraveghere redacţională.

Ne pare a spera, că nu în zadar, împreună cu toţi românii de bine, o dorim şi o aşteptăm.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA